Goodreads România discussion

Ca urmare a votului vostru cartea lunii iulie 2023 este Şoareci şi oameni de John Steinbeck.

O parabolă a singurătăţii şi speranţei, Şoareci şi oameni surprinde destinele emoţionante a doi oameni care nu au altceva pe lume decât prietenia lor şi un vis pe cât de măreţ, pe atât de greu de realizat. Lunganul şi naivul Lennie, împreună cu protectorul şi raţionalul George visează să aibă într-o zi propria fermă, dar pentru asta au nevoie de bani. Aşa că încearcă să-şi caute de lucru şi să facă nişte economii. Speranţele lor încep să se năruie în momentul în care Lennie, mereu atras de tot ceea ce este firav, devine victima propriilor impulsuri şi a forţei sale fizice, uneori incontrolabile.

Pentru mine ar fi a treia carte de Steinbeck pe care o citesc, dupa Fructele maniei si La rasarit de Eden. Si ecranizarea cu John Malkovich, din care-mi amintesc doar un sentiment de tristete, am vazut-o undeva prin nebuloasa copilariei. La Steinbeck subiectele nu-s distractive, viata e grea, fara lupte dintre bine si rau sau ironii, happy ending sau intorsaturi de situatie; am un flashback cu o babushka rusoaica care a spus intr-un interviu ca pana la varsta ei n-a trait nici o zi fericita.

Cam astea-s cartile lui Steinbeck ... dar frate!, scrie omul asta incat ar converti umanitatea la crestinism daca ar rescrie Biblia.

Da, nici cartea asta nu e deloc veselă, e imposibil să o citești și să nu te marcheze.

Victor wrote: "Pentru mine ar fi a treia carte de Steinbeck pe care o citesc, dupa Fructele maniei si La rasarit de Eden. Si ecranizarea cu John Malkovich, din care-mi amintesc doar un sentiment de tristete, am v..."

Steinbeck are si carti mai optimiste, mai vesele.
Eu am inceput sa-l citesc cu 'Joia Dulce' si 'Tortilla Flat' dar e adevarat ca m-am impotmolit cu 'Iarna Vrajbei Noastre' care mi s-a parut intradevar deprimanta.

trebuie să recunosc, am avut nevoie de ajutor ca să înțeleg despre ce a fost această carte. probabil din cauza stilului foarte... suav pe care îl are Steinbeck.
chiar dacă personajele sale sunt puse în niște situații crunte, această carte mi-a lăsat impresia că autorul chiar a ținut la personajele despre care a scris. spre deosebire de multe fresce sociale, genul ăsta de roman nu caută corijarea unor defecte, ci ilustrarea lor printr-o prismă empatică; personajele nu sunt buofni de care să râdem sau savanți de la care să avem ce învăța. sunt și ei oameni, la fel ca noi, și uite ce dură e viața cu ei. merită, totuși, o lacrimă, dacă nu două.
în ”Șoareci și oameni”, Steinbeck e departe de cinismul omniscient al multor autori, cum ar fi Flaubert (întinsă comparație, dar e primul care mi-a venit în minte), iar mie mi se pare că a scris această carte din drag pentru oameni, mai ales pentru oropsiți.
trebuie să mai adaug - filmul e absolut superb. capturează perfect esența romanului.

Steinbeck a iubit si valea Salinas, unde a copilarit. Prima lui colectie de povestiri parca chiar despre frumusetea naturii si viata fermierilor a fost The Pastures of Heaven
Nu e o surpriza ca nuvela=roman e incadrata de doua descrieri idilice ale vaii, cu o mica schimbare in cea de final (view spoiler)[ cu barza care maninca sarpele de apa amintind de cruzimea instinctiva care insoteste frumusetea naturala (hide spoiler)]

Am terminat si eu lectura intr-o singura seara.
M-a distrat un pic ulterior sa vad din ce motive cartea a fost supusa cenzurii la americani, cel mai des pentru limbaj si pentru perceptii rasiste aplicate de sensibilitati moderne unui cadru istoric pe care autorul l-a cunoscut im mod direct [Steinbeck a lucrat ca muncitor sezonier in Salinas, si spune intr-un interviu ca a intilnit toate tipurile de personaje descrise in carte la diversele ferme unde a muncit zilier]

Mă întreb cum vă explicați voi titlul dat de Steinbeck cărții... dacă e o antiteză acolo, între oameni și șoareci, cei puternici și cei fragili, sau dimpotrivă, și unii și alții sunt la fel, la fel de neputincioși în fața destinului.

De fapt asta e o temă care se regăsește în mai toate cărțile sale, cea a destinului nemilos, crud, căruia oamenii nu i se pot împotrivi indiferent cum ar încerca să îi scape. O spune chiar el undeva: atunci când oamenii își fac planuri, zeii râd.

Alte două teme care se repetă: viața grea a muncitorilor și a lucrătorilor cu ziua într-un sistem economic și social în care cei cu bani pot comite orice abuzuri cu protecția poliției și a judecătorilor, și femeia văzută dacă nu chiar ca întruchipare a răului (cum e Cathy din La răsărit de Eden), atunci măcar sursă de ghinion și de nefericire pentru bărbații din jur.

Titlul e imprumutat dintr-un poem celebru al lui Robert Burns : "To a mouse"

The best-laid schemes o' mice an' men
Gang aft agley,

Nu seamana cu limba engleza pentru ca e scris in dialect scotian.
'gang aft agley : often go awry - cele mai bine gindite planuri ale oamenilor si bestiilor, se duc deseori pe apa simbetei.

Ah, deci varianta a doua.

Am citit si eu cartea. E faina! Imi place cum scrie…vreau sa mai citesc Fructele maniei si despre calatoriile lui prin US alaturi de cainele sau.

Emotionant, trebuie sa revad filmul ca am citit fiecare replica a lui Lenny cu vocea lui Malkovich.