Andreea Funaru

“„Cât am fost mică, în familia noastră tata era expertul absolut în alegerea pepenilor, numai el îi cumpăra. Știa să examineze vrejul, să apese la capete să nu fie moale, știa să bată cu degetul în ei și să descifreze cum sună și de cele mai multe ori îi nimerea, chiar erau de zahăr, cum spunea el. Dar apoi s-au schimbat pepenii, acum sunt toți mutanți, și ăia din magazin și ăia de pe marginea drumului, și nu se mai pricepe nimeni la ei.
Dacă nu poți să te pricepi la pepeni, cum poți să te pricepi la oameni?”
― Lavinia Braniște, Mă găsești când vrei

“Și totuși drama nu mi se duce în stomac, nu mai trăiesc visceral nicio nenorocire. Sunt într-o tristețe adâncă, pe care n-o pot articula. Nu știu dacă am plâns destul după ce-am pierdut sau dacă am pierdut destul încât să justifice cât am plâns.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“În noaptea ceea nu ne-am iubit. Dimineața nu a fost frumoasă. Moira nu a vrut să vadă macii. Șoferul nu a adormit. Accidentul nu s-a produs. Picioarele nu s-au frânt. Sângele a rămas nescurs în tâmplă. Dragostea nu s-a pierdut. Drogurile nu m-au găsit. Vara în care mama a avut ochii verzi nu s-a terminat niciodată.”
― Tatiana Țîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi

“Orice interacțiune cu oricine e un joc, intri în el sau nu intri. Trebuie să cunoști o persoană foarte, foarte bine pentru ca interacțiunea să nu mai fie joc , se gândește Sonia, sau poate trebuie doar să fii bătrân și obosit.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna