案怒蘭

“Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: ”N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea.” M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.”
― Marin Sorescu, Iona

“E prea mică lumea. Întâlnim la fiecare pas numai umbre.”
― Marin Sorescu, Iona

“Mamă, [...] mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară... [...] Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.”
― Marin Sorescu, Iona

“De ce oamenii își pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?”
― Marin Sorescu, Iona