Diana

“Când dezvălui anumite evenimente din viața ta conturezi o imagine mai clară a personalității tale, dar nu mai mult de atât. Un element care tinde să aibă un impact mai mare este exprimarea propriilor sentimente. Diferența notabilă constă în faptul că gândurile dezvăluie anumite situații, în vreme ce emoțiile dezvăluie cât este de important. Un alt avantaj al emoțiilor este că dau sens faptelor.

Există o veche zicală: „A ști totul înseamnă a ierta totul". Dacă cineva ar cunoaște circumstanțele care te-au determinat să te comporți într-un anumit fel, ar fi mai dispus să ierte ceva ce pare flagrant la prima vedere.

În absența contextului, oamenii vor completa singuri informația lipsă. Toți tragem concluzii când interactionăm cu alte persoane. Cu cât dezvăluim mai puțin, cu atât ceilalți vor fi mai înclinați să umple cu propriile percepții spațiile goale. Când suntem prea rezervați emoțional, nu mai putem controla cum suntem văzuți.”
― David L. Bradford, Connect: Building Exceptional Relationships with Family, Friends, and Colleagues

“În Puterea prezentului* menţionam că, după o luptă — care în cazul lor nu durează niciodată prea mult — două raţe se despart şi plutesc în direcţii opuse. Apoi fiecare dintre ele fâlfâie din aripi cu putere de câteva ori, eliberând astfel surplusul de energie acumulat în timpul luptei. După ce scutură din aripi, plutesc mai departe în pace, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Dacă raţa ar avea minte omenească, ea ar păstra lupta vie prin intermediul gândurilor, al ticluirii unei poveşti. Iată care ar fi probabil povestea raţei: „Nu pot să cred că a făcut asta. A venit până la zece centimetri de mine. Crede că e stăpână pe lacul ăsta. Nu are pic de respect pentru spaţiul meu privat. N-o să mai am niciodată încredere în ea. Data viitoare va găsi altceva prin care să mă enerveze. Sunt sigură că deja urzeşte ceva. Dar n-am de gând să tolerez aşa ceva. Am să-i dau o lecţie pe care n-o s-o uite.” Şi mintea continuă să-şi depene povestirea, gândindu-se la întâmplare şi vorbind despre ea zile, luni sau ani după aceea. Cât despre corp, lupta continuă încă, iar energia pe care o generează el drept răspuns la toate acele gânduri este reprezentată de emoţie, care la rândul ei generează şi mai multe gânduri. Aşa se întâmplă cu gândirea emoţională a egoului. Vedeţi şi voi cât de problematică ar deveni viaţa raţei dacă ar avea mintea unui om. Dar acesta este modul în care trăiesc mereu cei mai mulţi dintre oameni. Nicio situaţie şi nicio întâmplare nu se termină vreodată cu adevărat. Mintea şi acel „eu şi povestea mea” fabricat de minte îşi continuă desfăşurarea.

Suntem o specie care a rătăcit calea. Tot ceea ce este natural, fiecare floare sau copac şi fiecare animal ne pot învăţa lecţii importante şi nu trebuie decât să ne oprim, să privim şi să ascultăm. Lecţia raţei noastre este următoarea: bateţi din aripi — care se traduce prin „despărţiţi-vă de poveste” — şi întoarceţi-vă la singurul loc care vă oferă energie: momentul prezent.”
― Eckhart Tolle, A New Earth. Awakening to Your Life's Purpose. 52 Inspiration Cards.

“And so tyranny naturally arises out of democracy, and the most aggravated form of tyranny and slavery out of the most extreme form of liberty?”
― Plato, Republic

“Dar ar fi chiar absurd să ne imaginăm că omul nedrept nu vrea să practice injustiţia sau cel neînfrinat să se lase în voia desfrîului. Aşadar, dacă cineva comite nu în necunoştinţă de cauză acte ce-l fac să fie nedrept, atunci înseamnă că este nedrept în mod voluntar. Şi, desigur, cine este nedrept nu ar înceta să fie astfel şi să devină drept numai pentru că ar dori-o, aşa cum nici bolnavul nu se va însănătoşi doar pentru că vrea acest lucru; şi se prea poate întîmpla ca cineva să fie bolnav din proprie voinţă, pentru că a dus o viaţă necumpătată şi nu a ascultat de medici. Cîndva i-a fost posibil să nu se imbolnăvească, dar nu şi după ce şi-a dat frîu liber, aşa cum celui ce a aruncat o piatră nu-i mai stă în putere s-o prindă din nou; şi în acest caz depindea de el s-o arunce sau s-o lase să cadă, căci principiul acestui fapt se află în el insuşi. De asemenea, şi omului nedrept, şi celui desfrînat, la început le-a fost posibil să nu devină astfel, şi de aceea sînt cum sînt din proprie voinţă; dar, după ce au devenit, nu mai pot fi altfel.”
― Aristotle, Nicomachean Ethics