Sign in with Facebook
“Je me surpris dans la glace et je me vis sourire. Je ne m'empêchai pas de sourire, je ne pouvais pas. A nouveau, je le savais, j'étais seule. J'eus envie de me dire ce mot à moi-même. Seule. Seule. Mais enfin, quoi? J'étais une femme qui avait aimé un homme. C'était une histoire simple ; il n'y avait pas de quoi faire des grimaces.”
― A Certain Smile
― A Certain Smile
“Doar o clipă şi o să văd unghiul ascuţit şi ironic al sprâncenelor ridicate către tâmple, ferestrele întunecate ale ochilor, şi acolo, în ei, şemineul arzând, umbrele mişcătoare. Și o să păşesc înăuntru direct, am să-i spun: „Tu ştii că nu pot să trăiesc fără tine. Atunci de ce...“* O să folosesc acel cald, familiar „tu“ doar „tu“. Dar ea e tăcută. Deodată îi aud tăcerea, nu mai aud Uzina Muzicală şi îmi dau seama că e trecut de ora şaptesprezece, toată lumea a plecat, sunt singur, sunt în întârziere. In jurul meu — un deşert de sticlă, inundat de soarele galben.”
― We
― We
“Şi apoi către ea: Urăsc ceața. Mi-e frică de ceaţă. — Asta înseamnă că o iubeşti. Ți-e frică de ea pentru că e mai puternică decât tine; o urăşti pentru că ţi-e frică de ea; o iubeşti pentru că n-o poți supune voinţei tale. Doar ceea ce e de nesupus poate fi iubit.
Da, e adevărat. Şi chiar de aceea, de aceea eu... Ne-am plimbat, amândoi o ființă. Undeva, departe, prin ceaţă soarele cânta aproape fără să se audă, totul devenea imobil, perlat, aurit, trandafiriu, roşu. Lumea întreagă era o singură femeie necuprinsă, iar noi eram chiar în pântecul ei, nenăscuţi, pârguindu-ne în tihnă. Şi îmi era clar — ineluctabil — soarele, ceața, trandafiriul şi auriul erau totul pentru mine...”
― We
Da, e adevărat. Şi chiar de aceea, de aceea eu... Ne-am plimbat, amândoi o ființă. Undeva, departe, prin ceaţă soarele cânta aproape fără să se audă, totul devenea imobil, perlat, aurit, trandafiriu, roşu. Lumea întreagă era o singură femeie necuprinsă, iar noi eram chiar în pântecul ei, nenăscuţi, pârguindu-ne în tihnă. Şi îmi era clar — ineluctabil — soarele, ceața, trandafiriul şi auriul erau totul pentru mine...”
― We
“Seară. O ceață subțire. Cerul e ascuns de un văl auriu-lăptos şi nu se poate vedea ce e deasupra, dincolo de el. Cei din vechime ştiau că Dumnezeul lor, cel mare, sceptic şi plictisit — era acolo. Noi ştim că acolo nu e nimic altceva decât un nimic albastru- cristalin, gol, indecent. Dar acum nu mai ştiu ce e acolo: am învăţat prea mult. Cunoaşterea, când este absolut sigură de infailibilitatea ei, înseamnă credință. Am avut o credință fermă în mine însumi; am crezut că ştiu tot ce există înăuntrul meu. Şi acum...”
― We
― We
“M-am întrebat cum de a fost posibil ca oamenii din vechime să nu fi observat întreaga absurditate a literaturii şi poeziei lor. Enorma, magnifica putere a cuvântului literar a fost complet irosită. E de-a dreptul ridicol — toți scriau ce le trecea prin cap. La fel de ridicol şi de absurd era şi faptul că ei lăsau valurile oceanului să freamăte la țărm douăzeci şi patru de ore pe zi, în timp ce milioane de kilogramometri din energia valurilor se consumau doar pentru a înălța sentimentele îndrăgostiților. Noi, însă, am extras electricitatea din şoapta amoroasă a valurilor; am transformat bestia aceea sălbatică, scuipătoare de spumă într-un animal domestic; Şi, în acelaşi fel, am îmblânzit şi înhămat ceea ce a fost odată elementul sălbatic al poeziei. Astăzi, poezia nu mai este acel leneş, neruşinat tril de privighetoare; poezia este un serviciu civic, poezia este utilă.”
― We
― We
Do’s 2025 Year in Books
Take a look at Do’s Year in Books, including some fun facts about their reading.
386 books
|
151 friends
65 books
|
22 friends
2 books
|
2 friends
1 book
|
6 friends
Polls voted on by Do
Lists liked by Do
