Anart

“Dragostea durează cât trebuie să dureze. Dar, dacă vrei să dureze, cred că trebuie să te obişnuieşti cu gândul că o să te plictiseşti ca la carte. Trebuie să-ţi găseşti persoana cu care ai chef să-ţi împarţi lehamitea. De vreme ce pasiunea eternă nu există, măcar să căutăm o plictiseală agreabilă.”
― Frédéric Beigbeder, L'amour dure trois ans

“Il faut se décider; ou bien on vit avec quelqu'un, ou bien on le désire. On ne peut pas désirer ce qu'on a, c'est contre nature.”
― Frédéric Beigbeder, L'amour dure trois ans - Le roman suivi du scénario du film

“A seduce o fată înseamnă mai ales a reduce distanţele. Trebuie să reuşeşti să câştigi teren, centimetru cu centimetru, fără ca să se bage de seamă prea mult. Dacă vezi o fată care îţi place, trebuie să te apropii de ea (la 2 metri). Dacă îţi place şi de la distanţa asta, începi să vorbeşti cu ea (la l metru). Dacă zâmbeşte când îi înşiri balivernele tale, o inviţi să danseze sau să bea ceva (la 50 de centimetri). Apoi, te aşezi lângă ea (la 30 de centimetri). Cum încep să-i strălucească ochii, trebuie să-i aranjezi cu grijă o şuviţă după ureche (la 15 centimetri). Dacă te lasă să-i aranjezi părul, vorbeşte-i puţin mai de aproape (la 8 centimetri). Dacă respiră mai puternic, lipeşte-ţi buzele de ale ei. Scopul acestei strategii este, evident, să obţii o distanţă negativă prin pătrunderea unui corp străin în interio-l acestei persoane (la aproximativ minus 12 centimetri, conform mediei naţionale).”
― Frédéric Beigbeder, L'amour dure trois ans

“O femeie (88)
Există o femeie. S-a îndrăgostit de mine. Nu ne potrivim. Acest lucru uneori e deranjant, alteori nu. Cînd e deranjant, o urăsc, iar ea mă adoră
insuportabil de strident. în asemenea situaţii are şoldurile groase şi cochetează cu ele. In asemenea situaţii are buzele late şi o mentalitate vulgară, curul îi este teşit, respiraţia acră. Tot ceea ce altă dată era agerime, acum e doar abilitate. Tot ceea ce altădată era
un discernămînt sensibil, acum e doar un simplu arivism, complexitatea comportamentală, profundele şi multiplele nuanţe devin superficialitate, mirosul neplăcut al unui parfum scump şi rar — să nu mă ascund după deget —, un miros de căcat, iar dezinvoltura amuzantă e acum un comportament de zurbagiu.
Umorul fin — cabotinaj. Drăgălăşenia — o alintare pisicească. Exigenţa, brutalitate, veselia, bufonerie,
indispoziţia, îmbufnare, privirea însufleţită, neastîmpăr.
Şi aşa mai departe, orice. Cînd nu mă deranjează, atunci eu: sînt mort după ea, gîfîi însufleţit, dacă o privesc mi se înmoaie genunchii, îmi transpiră palmele şi simt că mi-a pus Dumnezeu mîna-n cap că o asemenea femeie mă onorează cu atenţia, iar ea: suportă
totul cu îngăduinţă. Are nişte sîni ca o adolescentă răscoaptă. Şoldurile ei, asemenea cotului Dunării (înainte de hidrocentrală). Partea dintre coapse
pîrleşte iarba. Pielea nu-i acoperită cu pete de bătrînete, e decorativă. Buzele ei au o viaţă aparte, clocotesc, nu zmeură, nu fruct, ci gust şi culoare (eleganţă, foc, ca de obicei). Privirea-i provoacă furnicături. Nici vorbă ca mersul să-i fie crispat, dimpotrivă, e un zbor
lin. în ziua de azi abia dacă mai sînt femei care să umble astfel. în urma paşilor ei renaşte o întreagă lume,
se înalţă cartiere, alei, corsouri, esplanade, serate, saloane,
terase, platouri, şampanii.”
― Péter Esterházy