Ela

“[...] într-o zi un om poate fi pentru celălalt totul, iar în alta... nimic.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor. Profesor Wilczur

“Iubirea adevărată e o experienţă a bucuriei împărtăşite şi ea iradiază, ca atare, în întregul spaţiu din jurul său. Evident, nu cred în utopia unei exaltări de fiecare clipă, sau în convieţuirea paradiziacă, în care totul e roz, adorabil, ireproşabil. Vreau doar să spun că dacă o întîlnire de dragoste devine prea complicată, dacă emoţia, farmecul şi plăcerea se umplu, dintr-un motiv sau altul, de cearcăne, ceva în măruntaiele acestei întîlniri e pe cale de a se deteriora. De asemenea, dacă frumuseţea întîlnirii se cuplează cu nefericirea masivă a altora. O mare iubire care sfîrşeşte prin a ruina cariere, caractere, vieţi e o iubire mai curînd strîmbă şi are puţine şanse de happy end. Sintagme de tipul „sînt îndrăgostit fără speranţă“, „sînt îndrăgostit şi mă simt vinovat“, „sînt îndrăgostit şi nu mai sînt bun de nimic“ n-au ce căuta în vocabularul iubirii. Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amărăciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor şi tot alaiul de indispoziţii cotidiene care confiscă uneori viaţa cuplului sînt preliminarii şi semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ a reuşitei umane, o binecuvîntare care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează inventarul destinului pămîntesc. Fericirea se multiplică, atunci cînd e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului aşază asupra întregii comunităţi un cer mai curat şi mai hrănitor.

Ştiu foarte bine că descrierea de mai sus nu se potriveşte tuturor iubirilor, că iubirile fericite nu se întîlnesc pe toate drumurile (deşi sînt sigur că ele sînt mai numeroase decît ne închipuim). Dar iubirile nefericite ar trebui şterse din registrul iubirii: admit că ele sînt curente, aproape inevitabile şi că îşi au nimbul lor de tragism şi de respectabilitate. Nu sînt însă iubiri adevărate: sînt doar teribile probe existenţiale, provocări tainice ale sorţii, materie primă pentru o eventuală soluţie de înţelepciune.

Iubirea adevărată e fericire pe termen lung, sau nu e deloc.”
― Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a vieții

“Nu scrie nicaieri ca daca iubesti pe cineva cu-adevarat, mult de tot, cel mai bun lucru pe care-l ai de facut este sa traiesti cu el.”
― Alessandro Baricco

“[...] Pe măsură ce o să crești o să descoperi că primul lucru necesar pentru a transforma universul într-un spațiu în care să poți trăi este să recunoști egoismul inevitabil al omenirii. Dumneata ceri altruism de la alții, ceea ce constituie pretenția absurdă ca ei să-și sacrifice dorințele de dragul dorințelor dumitale. Dar de ce ar face-o? Odată ce te-ai împăcat cu ideea că pe lumea asta fiecare trăiește pentru sine, vei cere mai puțin de la semenii dumitale. Ei nu te vor dezamăgi și dumneata îi vei privi cu mai multă milă și îngăduință. În viață, oamenii nu caută decît un singur lucru - propria plăcere.”
― W. Somerset Maugham, Of Human Bondage