Anxious Readerrr

“Pentru umanitate în ansamblul său, iubirea e o formă de egoism. Un bărbat iubește o femeie. Ceea ce vrea să însemne că o dorește; în felul ăsta dorește posesia; vrea neapărat ca acea femeie să-i aparțină în exclusivitate. Dacă femeia e venală, o cumpără ca pe o statuie sau orice alt obiect de lux. Dacă e onestă, se străduiește să-i demonstreze că trebuie să-i aparțină numai lui, și de bună voie. Una peste alta, vrea sa pună mâna pe ea. E o operă de cucerire în felul barbarilor din antichitate. Dovada: chinurile iubirii se micsorează, dispărând aproape cu totul dacă femeia vizată nu se dă nimănui. Ceea ce se cheamă gelozie nu-i decât expresia acestui egoism de o factură deosebită… Bărbatul caută deci mai ales să-și satisfacă propriul său apetit de cuceritor și de proprietar atunci când afirmă că iubește. Iubirea, asta înseamnă: vreau. Vreau acest obiect: bronz, marmură sau femeie. Pentru mine, numai pentru mine! Așa vreau eu. Și atunci spun că o iubesc! Cât îmi e de milă!...”
― Michel Zévaco, La Marquise De Pompadour