Andrushca

“IDEOSFERĂ: Ideile sunt ca nişte fiinţe vii. Se nasc, cresc, proliferează, se confruntă cu alte idei şi în cele din urmă pier.
Şi dacă ideile, ca şi fiinţele vii, ar avea propria lor evoluţie? Şi dacă ideile s-ar selecta între ele ca să le elimine pe cele mai slabe şi să le reproducă pe cele mai puternice ca în darwinism? În lucrarea Hazard şi Necesitate, apărută în 1970, Jacques Monod a emis ipoteza că ideile ar putea avea o autonomie şi, ca şi fiinţele organice, ar fi capabile să se reproducă şi să se înmulţească.
În 1976, în Genă egoistă, Richard Dawkins pomeneşte conceptul de „ideosferă”.
Ideosfera ar fi pentru lumea ideilor ceea ce este biosfera pentru lumea fiinţelor vii.
Dawkins scrie: „Cînd plantezi o idee fertilă în mintea mea, îmi parazitezi literalmente creierul, transformîndu-l în vehicul pentru propagarea acestei idei”. Şi citează conceptul de Dumnezeu, o idee care s-a născut într-o zi şi a evoluat şi propagat continuu, preluată şi amplificată de parabole, scrieri, apoi muzică, artă, preoţii reproducînd-o şi interpretînd-o astfel încît să o adapteze spaţiului şi timpului în care trăiesc.
Dar ideile, mai mult decît fiinţele vii, suferă repede mutaţii. De exemplu, conceptul, ideea de comunism, născută în mintea lui Karl Marx, s-a răspîndit într-un timp foarte scurt în spaţiu pînă la a acoperi jumătate din lume. Ea a evoluat, a suferit mutaţii, ca în cele din urmă să se reducă, stăruind la un număr din ce în ce mai mic de persoane, ca o specie animală pe cale de dispariţie.
Dar, în acelaşi timp, a constrîns ideea de „capitalism” să sufere şi ea mutaţii.
Din lupta ideilor din ideosferă apare civilizaţia noastră.
Actualmente, computerele sunt pe cale să dea ideilor o accelerare a mutaţiei. Datorită Internetului, o idee se poate răspîndi mai repede în spaţiu şi timp, putînd să se confrunte mai rapid cu rivalii sau cu prădătorii ei.
E excelent pentru răspîndirea ideilor bune, dar şi pentru cele rele, căci în noţiunea de idee nu există noţiunea de „moral”.
De altfel, nici în biologie, evoluţia nu ascultă de nici un fel de morală. Iată de ce poate că ar trebui să reflectăm de două ori înainte de a răspîndi idei. Căci ele sunt de acum înainte mai puternice decît oamenii care le inventează şi decît cei care le vehiculează.
În fine, e doar o idee...

Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul IV”
― Bernard Werber, L'Empire des anges

“I must lose myself in action, lest I wither in despair.”
― Alfred Lord Tennyson

“A man writes because he is tormented, because he doubts. He needs to constantly prove to himself and the others that he’s worth something. And if I know for sure that I’m a genius? Why write then? What the hell for?”
― Andrei Tarkovsky

“CICLU SEPTENAR (PRIMUL PĂTRAT DE 4 x 7): Un destin uman evoluează în cicluri de şapte ani. Fiecare ciclu se termină cu o criză care face trecerea la etapa superioară.
De la 0 la 7 ani. Legătură puternică cu mama. Teamă orizontală de lume. Construirea simţurilor. Mirosul mamei, laptele mamei, vocea mamei, căldura mamei, sărutările mamei sunt primele referinţe. Perioada se termină în general prin crăparea coconului protector al iubirii materne şi descoperirea mai mult sau mai puţin temătoare a restului lumii.
De la 7 la 14 ani. Legătură puternică cu tatăl. Teamă verticală de lume. Construirea personalităţii. Tatăl devine noul partener privilegiat, aliatul pentru descoperirea lumii din afara coconului familial. Tatăl măreşte coconul familial protector. Tatăl se impune ca referinţă. Mama era iubită, tatăl va trebui să fie admirat.
De la 14 la 21 de ani. Revoltă împotriva societăţii. Teamă de materie. Construirea intelectului. E criza adolescentului. Vrei să schimbi lumea şi să distrugi structurile prezente. Tînărul atacă coconul familial, apoi societatea în general. Adolescentul este sedus de tot ce este „rebel”: muzică violentă, atitudine romantică, dorinţă de independenţă, fugă de acasă, legătură cu bande de tineri care trăiesc la marginea societăţii, adeziune la valorile anarhiste, negarea sistematică a vechilor valori. Perioada se termină cu o ieşire din coconul familial.
De la 21 la 28 de ani. Adeziune la societate. Stabilizare după revoltă. Pentru că nu ai reuşit să distrugi lumea, te integrezi în ea, avînd la început dorinţa de a face mai bine decît generaţia precedentă. Căutarea unei meserii mai interesante decît cea a părinţilor. Căutarea unui loc de viaţă mai interesant decît cel al părinţilor. Tentativa de a realiza un cuplu mai fericit decît cel al părinţilor. Alegi un (o) partener(ă) şi întemeiezi un cămin. Construieşti propriul cocon. Perioada se termină în general cu o căsătorie.
Acum omul şi-a îndeplinit misiunea şi a terminat cu primul său cocon protector.
SFÎRŞITUL PRIMULUI PĂTRAT DE 4 x 7 ANI.

Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul IV”
― Bernard Werber, L'Empire des anges