Sign in with Facebook
“Am crezut din totdeauna in iubire. Dar nu orice fel de iubire ci iubirea aceea de poveste, care dureaza. Nu mi-au placut iubirile pasagere, acelea care vin si pleaca si iti lasa un gust amar si un suflet pustiu.”
― Între cer şi pământ
― Între cer şi pământ
“-Mă tot întreb ce îi ține împreună de atâta timp...
I-am privit îndepărtându-se și ținându-se de mână. Un fir subțire de invidie răsări în sufletul meu.
-Nu știu.
-Eu cred că iubirea. Doar iubirea îi poate ține unul lângă celălalt atâta timp, îi poate lega strâns să nu se mai desfacă. I-ai văzut cum se priveau? Ca doi îndrăgostiți. Oare de câți ani sunt împreună?
-Cine știe, dar eu nu cred că iubirea e de vină. Refuz să cred că iubirea leagă. Iubirea dă libertate deplină. Cel puțin iubirea adevărată.
-Și atunci ce îi leagă unul de celălalt?
-Paradoxal, nu sunt legați unul de celălalt, tocmai această libertate a iubirii îi face să zboare împreună. Sunt mai liberi decât vom fi noi vreodată.
-Nu înțeleg.
-Asta nu e de înțeles. Privește, admiră și roagă-te să ți se întâmple.”
― Între cer şi pământ
I-am privit îndepărtându-se și ținându-se de mână. Un fir subțire de invidie răsări în sufletul meu.
-Nu știu.
-Eu cred că iubirea. Doar iubirea îi poate ține unul lângă celălalt atâta timp, îi poate lega strâns să nu se mai desfacă. I-ai văzut cum se priveau? Ca doi îndrăgostiți. Oare de câți ani sunt împreună?
-Cine știe, dar eu nu cred că iubirea e de vină. Refuz să cred că iubirea leagă. Iubirea dă libertate deplină. Cel puțin iubirea adevărată.
-Și atunci ce îi leagă unul de celălalt?
-Paradoxal, nu sunt legați unul de celălalt, tocmai această libertate a iubirii îi face să zboare împreună. Sunt mai liberi decât vom fi noi vreodată.
-Nu înțeleg.
-Asta nu e de înțeles. Privește, admiră și roagă-te să ți se întâmple.”
― Între cer şi pământ
“-Nu e niciodată prea târziu să îți întâlnești sufletul pereche! îmi spunea mereu zâmbind.
-Cine știe ce înseamnă „târziu”? Probabil disperarea te face să spui asta, dar ce te faci dacă îl întâlnești tocmai când viața ta este la apus? Nu o să ți se pară târziu când o să te apuci să numeri anii care ar fi posibil să-ți rămână? Și asta dacă ești optimist, dacă nu, poți să te gândești că vei muri chiar mâine, sau chiar în clipa următoare. Inima ta va înceta să bată și atât!
-Dar măcar l-am găsit!
-Așa e, dar găsirea lui este cea mai mare fericire sau timpul petrecut alături?
Chipul i s-a întunecat, și-a luat restul de bani și sacoșa de pe tejghea, mi-a întors spatele și a plecat, fără să spună nimic. Părea scufundat în mii de gânduri, căuta răspunsuri și soluții. Norocul însă l-a lovit, a întâlnit-o pe Ana când avea aproape 60 de ani. Era fericit.
-Am găsit-o! Am găsit-o! Ți-am spus eu, niciodată nu e prea târziu. Când o privesc, simt că am ajuns acasă! Ea e „acasă” pentru mine.
L-am privit cu o ușoară invidie dar și cu regret.
-Știu ce ziceai atunci, nu am uitat. Zi de zi mi-au sunat vorbele tale în minte. Sunt fericit că am găsit-o. Cât despre timpul petrecut alături de ea, am făcut o mică magie, sau o înșelăciune, să-i zicem. De când am întâlnit-o am spus că vom schimba numele de „zi” cu cel de „săptămână”. „Săptămână” devine „lună” iar „luna” devine „an”. Până la urmă sunt cuvinte, nu ne acuză nimeni dacă le schimbăm între ele. Și o să fie secretul nostru. Așa păcălim timpul. Uite, azi a trecut deja un an. Mă duc să cumpăr un buchet de flori!”
― Între cer şi pământ
-Cine știe ce înseamnă „târziu”? Probabil disperarea te face să spui asta, dar ce te faci dacă îl întâlnești tocmai când viața ta este la apus? Nu o să ți se pară târziu când o să te apuci să numeri anii care ar fi posibil să-ți rămână? Și asta dacă ești optimist, dacă nu, poți să te gândești că vei muri chiar mâine, sau chiar în clipa următoare. Inima ta va înceta să bată și atât!
-Dar măcar l-am găsit!
-Așa e, dar găsirea lui este cea mai mare fericire sau timpul petrecut alături?
Chipul i s-a întunecat, și-a luat restul de bani și sacoșa de pe tejghea, mi-a întors spatele și a plecat, fără să spună nimic. Părea scufundat în mii de gânduri, căuta răspunsuri și soluții. Norocul însă l-a lovit, a întâlnit-o pe Ana când avea aproape 60 de ani. Era fericit.
-Am găsit-o! Am găsit-o! Ți-am spus eu, niciodată nu e prea târziu. Când o privesc, simt că am ajuns acasă! Ea e „acasă” pentru mine.
L-am privit cu o ușoară invidie dar și cu regret.
-Știu ce ziceai atunci, nu am uitat. Zi de zi mi-au sunat vorbele tale în minte. Sunt fericit că am găsit-o. Cât despre timpul petrecut alături de ea, am făcut o mică magie, sau o înșelăciune, să-i zicem. De când am întâlnit-o am spus că vom schimba numele de „zi” cu cel de „săptămână”. „Săptămână” devine „lună” iar „luna” devine „an”. Până la urmă sunt cuvinte, nu ne acuză nimeni dacă le schimbăm între ele. Și o să fie secretul nostru. Așa păcălim timpul. Uite, azi a trecut deja un an. Mă duc să cumpăr un buchet de flori!”
― Între cer şi pământ
“-Inimi nu gasesti aici, le gasesti la oameni. Si nu se cumpara, se ofera. Curaj! Vei gasi o inima. Dumnezeu nu face inimi mai putine decat oameni.”
― Între cer şi pământ
― Între cer şi pământ
“Într-o zi, Rațiunea și Inima s-au hotărât să pornească împreună prin lume.
-Hai să închidem ochii, să ne învârtim de câteva ori și să pornim pe drumul care ni se va deschide în fața ochilor, a spus Inima chicotind.
-Ba mai bine hai să întrebăm, să vedem care dintre drumuri este sigur, a spus Rațiunea încruntându-se.
Inima a cedat și a lăsat Rațiunea să aleagă drumul. Au călătorit împreună, Inima minunându-se și exaltându-se pentru tot ceea ce le ieșea în cale, Rațiunea privind cu atenție, analizând, criticând, comparând. Într-o zi s-au întâlnit cu un negustor.
-Trebuie să vă vând ceva! a spus negustorul.
-Dar nu avem nevoie de nimic! a spus Rațiunea.
-Abia aștept să văd ce ai de oferit! a spus nerăbdătoare Inima.
Vânzătorul a afișat un zâmbet fals, și-a înmuiat glasul în cea mai dulce miere și a început să le înșire tot ce avea în desagă. Inima s-a oprit la o cutiuță mică în care se afla o piatră strălucitoare.
-Este un diamant! a spus vânzătorul și ochii lui sclipiră într-un mod ciudat.
-Ba nu este! Este un fals! a spus Rațiunea după ce i-a aruncat o privire critică.
-Este un diamant frumos! a spus Inima ridicându-l și lăsând razele soarelui să se răsfrângă pe suprafața pietrei. Îl vreau!
-Nu merită! E fals! Uite! a strigat Rațiunea, dar în zadar, Inima își închisese deja ochii.
-Este o înșelăciune! O să regreți! a strigat Rațiunea, dar Inima și-a acoperit urechile.
-E fals! a strigat din toate puterile Rațiunea și o dată cu ea a strigat și Inima, un strigăt de durere - piatra aceea strălucitoare îi lăsase în palmă o rană adâncă.
Oricât ar striga Rațiunea, Inima este de cele mai multe ori surdă și oarbă, nu aude, nu vede, dar simte durerea..”
― Între cer şi pământ
-Hai să închidem ochii, să ne învârtim de câteva ori și să pornim pe drumul care ni se va deschide în fața ochilor, a spus Inima chicotind.
-Ba mai bine hai să întrebăm, să vedem care dintre drumuri este sigur, a spus Rațiunea încruntându-se.
Inima a cedat și a lăsat Rațiunea să aleagă drumul. Au călătorit împreună, Inima minunându-se și exaltându-se pentru tot ceea ce le ieșea în cale, Rațiunea privind cu atenție, analizând, criticând, comparând. Într-o zi s-au întâlnit cu un negustor.
-Trebuie să vă vând ceva! a spus negustorul.
-Dar nu avem nevoie de nimic! a spus Rațiunea.
-Abia aștept să văd ce ai de oferit! a spus nerăbdătoare Inima.
Vânzătorul a afișat un zâmbet fals, și-a înmuiat glasul în cea mai dulce miere și a început să le înșire tot ce avea în desagă. Inima s-a oprit la o cutiuță mică în care se afla o piatră strălucitoare.
-Este un diamant! a spus vânzătorul și ochii lui sclipiră într-un mod ciudat.
-Ba nu este! Este un fals! a spus Rațiunea după ce i-a aruncat o privire critică.
-Este un diamant frumos! a spus Inima ridicându-l și lăsând razele soarelui să se răsfrângă pe suprafața pietrei. Îl vreau!
-Nu merită! E fals! Uite! a strigat Rațiunea, dar în zadar, Inima își închisese deja ochii.
-Este o înșelăciune! O să regreți! a strigat Rațiunea, dar Inima și-a acoperit urechile.
-E fals! a strigat din toate puterile Rațiunea și o dată cu ea a strigat și Inima, un strigăt de durere - piatra aceea strălucitoare îi lăsase în palmă o rană adâncă.
Oricât ar striga Rațiunea, Inima este de cele mai multe ori surdă și oarbă, nu aude, nu vede, dar simte durerea..”
― Între cer şi pământ
Rose’s 2025 Year in Books
Take a look at Rose’s Year in Books, including some fun facts about their reading.
548 books
|
32 friends
15 books
|
295 friends
3 books
|
39 friends
0 books
|
147 friends
1 book
|
25 friends
3 books
|
366 friends
3 books
|
34 friends
1 book
|
21 friends
More friends…
Polls voted on by Rose
Lists liked by Rose
