Editura All

“Viața. Sigur că da.

Viața mea avea nevoie de mine. Trecea printr-o perioadă dificilă, iar eu nu prea îi acordasem atenția cuvenită. Am fost distrasă, m-am ocupat cu altele: viața prietenilor, problemele de serviciu, mașina mea tot mai epuizată și veșnic defectă, lucruri de felul ăsta. Îmi ignorasem complet viața, cu desăvârșire. Iar acum îmi scrisese, mă convoca, și îmi rămăsese un singur lucru de făcut. Trebuia să merg și s-o întâlnesc față în față.”
― Cecelia Ahern

“- Iartă-mă, Elli, iartă-mă că fac ceea ce fac, îi zise Jacques în timp ce alegea ingredientele. Voiam să amân cât mai mult clipa asta, până aș fi simțit că e momentul potrivit.

Dar momentul potrivit nu ar fi venit niciodată, iar Jaques știa asta foarte bine. După cinci decenii petrecute pe lume asta, știa și el că momentul potrivit nu vine niciodată. Dacă toutl în viață ar veni la așa-zisul moment potrivit, nu ar mai exista copii și nu s-ar mai perpetua specia umană.
...
De altfel, omul nu încetează să spere până în ultima clipă că va câștiga premiul cel mare la loterie sau că un desert aducător de fericire va face posibilă o ultimă întâlnire înainte de despărțirea de ființa iubită.”
― Ben Bennett, Il ristorante degli chef innamorati

“Iubita mea Mi Mi,

Ai auzit păsările în dimineața asta? Erau tăcute sau zgomotoase? Cântau diferit? Ți-au transmis mesajul meu? Aseară m-am plimbat prin grădină șoptindu-le cât de mult te iubesc și mi-au promis să trimită mesajul din tufiș în tufiș, din copac în copac, peste deltă și peste Sittang, până sus în munți, în Kalaw. Mi-au spus că vor sta pe crengile copacilor din fața casei tale, ca să-ți împărtășească iubirea și dorința mea.”
― Jan-Philipp Sendker, The Art of Hearing Heartbeats

“Fusese manichiuristă la un coafor. După marile schimbări petrecute în țară și profitând de experiența profesională acumulată, era acum una dintre funcționarele care amputau degetele criminalilor.”
― Gonçalo M. Tavares