Bogdan Raț

“E chi avesse voluto conoscere Amore, fare lo potea mirando lo tremare de li occhi miei.”
― Dante Alighieri, Vita Nuova

“Totusi iubirea peste blestem


Obsesia mea despre tine 
Renaste, in mine, acum 
Si iarasi e rau si e bine 
Si toate se afla pe drum. 

O clasica dragoste veche, 
Transcrisa in versuri, candva, 
Acum isi gaseste pereche 
Si replica este a ta. 

Poemele mele supreme, 
Traite-ntre bine si rau, 
Acum, s-au intors ca probleme, 
Le-as trece pe numele tau. 

Mereu, intre viata si moarte, 
Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat, 
Iar astazi, cand esti prea departe, 
Abia te mai strig sugrumat. 

Si nu mai dau lumii de stire 
Ideea de care ma tam, 
Ca nu mai exista iubire, 
Asa cum exista blestem. 

N-am cum sa accept ca, din toate, 
Ramane doar zborul tarat 
Si faptul ca nu se mai poate 
Iubi decat rau si urat. 

Vin versuri stravechi sa-mi inspire 
Poemul cel nou ce il chem 
Si totusi exista iubire, 
In veci, peste orice blestem. ”
― Adrian Păunescu

“Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.”
― Lucian Blaga

“He began to breathe deep. He could feel himself breathing deep, as if each time his insides were afraid that next breath they would not be able to give far enough and that something terrible would happen, and that all the time he could look down at himself breathing, at his chest, and see no movement at all, like when dynamite first begins, gathers itself for the now Now NOW, the shape of the outside of the stick does not change”
― William Faulkner