Andreea

“„Dragostea este atunci când accepți necondiționat ca cel de alături de sub plapumă să pună tălpile lui mereu reci pe picioarele tale întotdeauna calde”.”
― Igor Guzun, BINE

“O văd şi acum. Storurile erau lăsate, şi în cameră era o penumbră misterioasă, o răcoare de o cu totul altă natură decât răcoarea celorlalte camere în care pătrunsesem până atunci. Nu ştiu de ce, mi se părea că totul pluteşte acolo într-o lumină verde; poate unde perdelele erau verzi. Căci, altminteri, camera era plină de fel de fel de mobile, şi lăzi, şi coşuri cu hârtii şi jurnale vechi. Dar mie mi se părea că e verde. Şi atunci, în clipa aceea, am înţeles ce este Sambo. Am înţeles că există aici, pe pământ, lângă noi, la îndemâna noastră şi totuşi invizibil celorlalţi, inaccesibil celor neiniţiaţi — există un spaţiu privilegiat, un loc paradisiac, pe care, dacă ai avut norocul să-l cunoşti, nu-l mai poţi uita, apoi, toată viaţa. Căci în Sambo simţeam că nu mai trăiesc aşa cum trăisem până atunci; trăiam altfel, într-o continuă, inexprimabilă fericire. Nu ştiu de unde izvora beatitudinea asta fără nume. Mai târziu, amintindu-mi de Sambo, am fost sigur că acolo mă aştepta Dumnezeu, şi mă lua în braţe îndată ce-i călcam pragul. N-am mai simţit, apoi, nicăieri şi niciodată, o asemenea fericire, în nici o biserică, în nici un muzeu; nicăieri şi niciodată.”
― Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene

“E așa de trist ca o carte să moară aruncată la gunoi, fără să fi simțit mângâierea unor ochi.”
― Mihail Drumeş, Elevul Dima dintr-a VII-A

“Îți aduceam pământul în care fuseseră mai înainte flori. Ți-l presăram pe păr. Ce cădea pe jos călcam în picioare, iar ce cădea pe sâni dădea rod. Iar sânii îți înfloreau, se făceau multicolori și luminau. Între ei- acolo mă piteam. Acolo plângeam eu după tine. Pentru că erai și plecai. De aia iubești o femeie, gagiule, pentru că într-o zi o să plece. Uite-așa, o să plece și o să te disprețuiască pentru că nu ai fost suficient de bărbat ca să o păstrezi.”
― KAOS MOON, SCRISORI CATRE RITA