Gabriel Nita

“Atracția sexuală este un catalizator supraputernic, o energie care ar putea fi îndreptată spre țeluri glorioase (Freud s-a încrâncenat pe această cale). Cum se face că ea devine un scop în sine distrugător, se fărâmițează în ridicolul donjuanism al masculilor carnivori care doresc ori stagnează în rumegarea obtuză a masculilor ierbivori care, emasculați prin căsătorie, nu mai doresc? Într-un cuvânt, de la ce masă critică de carne posedată în sus se eliberează bărbatul de multiplicitatea erotică și accede la iubire?”
― Gabriel Osmonde, Lucrarea iubirii

“Pe vremuri, duelul era un privilegiu boieresc. Numai dacă erai nobil din naştere, aveai dreptul să te simţi ofensat şi să tragi cu pistolul ori să scoţi spada din teacă. Astăzi însă are libertatea să se ofenseze oricare cetăţean onorabil. Aici stă progresul: duelul s-a democratizat. Caracteristica duelului democratic stă în lipsa lui de rezultat, garantată prin lege. Şi cu cât omenirea se va civiliza mai tare, cu atât şi duelul va fi mai lipsit de rezultate şi va oferi cetăţenilor o garanţie mai mare de securitate şi de confort.
[…]
Fiind mai dinainte asigurat că pistolul adversarului nu dă rezultate, domnul care iese pe teren se găseşte în situaţia plăcută a unei cucoane care ştie bine că nu poate să facă copii ― dar tot mai încearcă.”
― George Topîrceanu, Minunile Sfântului Sisoe

“on the second floor, they soon discovered a work entitled Three Years Old, A Memory that was for both of them an exceptional treat. The artist was a Japanese woman in her late twenties based in Berlin. Kido had never heard of her. She had built a large installation resembling the box sets used in theater. Stepping inside, they found a faithful reproduction of the living room of the artist when she was a child, except that the scale of all the furniture and household items was gigantic. It was supposed to be the artist’s very first memory. Her intention was to allow a vicarious bodily experience of the world exactly as she had seen it when she was three years old. The square wood dinner table rose to about Kido’s eye level, and the four chairs set around it were too tall to sit on without climbing. Everything from the saltshaker to the grains of sugar on the pancakes was huge, the knives with blades like short swords, everything looming beyond reach. The overall effect was to make the bodies of the spectators small by comparison.”
― Keiichirō Hirano, A Man

“We love to judge others. We love to categorise. We love to divide. We are the good guys, they are the bad guys. We the hero, they the demon. Why? Because it fits the model. It bolsters the ego. It makes us happy. It has even been demonstrated that depressed people, with their dysfunctionally gloomy predictions about themselves and the world, are more accurate in their outlook than the mentally ‘healthy’. The world, and your life within it, is far bleaker than you have been led to believe.”
― Will Storr, The Heretics: Adventures with the Enemies of Science