Maya

“Alta data am fost cu nenea Andrei. La gara. Dar nu acolo unde se dau bilete, ci intr-un loc pe care il numeau . Toata lumea il saluta. Mai ales muncitorii care incarcau in vagoane. (...) A venit un om care vorbea intr-o limba straina. Ruseste. Intotdeauna m-am intrebat de ce sovieticii vorbesc rusa, si nu limba sovietica.”
― Dan Lungu, Sînt o babă comunistă!

“Incercam sa-mi aduc aminte cand am vazut licurici ultima oara. Oare unde naiba s-a intamplat? Imi aminteam perfect peisajul, dar nu-mi puteam aminti exact locul si timpul. Aveam in urechi si acum susurul apei si parca vedeam manerul in forma de sfera, care inchidea si deschidea batranul stavilar. Era totusi un rau mic pe care iarba de pe mail il ascundea aproape complet. Era atat de intuneric, incat in clipa in care am stins lanterna, nu mi-am vazut nici propriile picioare. Spectacolul ce mi s-a oferit privirilor a fost pe de-a intregul feeric: sute de licurici au tasnit deasupra apei, sclipind ca o ploaie de scantei.
Am inchis ochii si m-am lasat furat de valul amintirilor, de aceea noapte intunecata. Auzeam vantul mai clar ca oricand. Sufla pe langa mine, lasand parca dare stralucitoare.”
― Haruki Murakami, Norwegian Wood

“Nu-i de-a dreptul inconstient, aproape scandalos, din partea unor parinti ca ai mei, sa ma trimita in vacanta de vara in casa cuiva rau vazut de tot mai calitul teorism palestinian? (...)
De altfel, ma impresiona sa-l vad dimineata pe Teo, intr-un costum sifonat (...), varandu-se sub automobil ca sa verifice daca nu erau fixate niste dispozitive explozibile sau daca franele nu-i fusesera stricate, ca si cand ar fi fost vorba despre o operatiune de rutina: pentru ca mai apoi, sa se strecoare afara, sa se curete nitel distrat, sa-si vare pistolul in teaca, sa-mi zambeasca si sa demareze zgomotos spre ziar, lasand in urma o dara prelunga pe asfalt.
Ca si cum teama ar fi incetat sa iti mai savarseasca in taina liturghia intunecata, tasnind din tenebrele clandestinitatii spre a deveni substanta organica si luminoasa, lava fierbinte ce se topeste in atmosfera impletindu-se cu parfumul florilor de portocali. Teama ca totul va disparea.”
― Alessandro Piperno, The Worst Intentions

“Daca pasiunea ei pentru carti fusese unul din motivele esentiale aflata in statele incapacitatii ei constante de a intretine o relatie normala cu sexul opus, existau inca doi factori aditionali care ii alimentasera esecul. Intai si-ntai, Armanoush era frumoasa - chiar prea frumoasa. Avea un trup bine proportionat, o fata delicata, un par ondulat blond inchis, niste ochi mari de un gri ce batea in albastru si un nas ascutit si un pic carn, care ar fi putut parea un defect in cazul altora, dar care ei ii oferea un aer de incredere in sine, insa infatisarea ei atragatoare, atunci cand era combinata cu inteligenta ei, ii intimida pe tineri. Nu ca acestia ar fi preferat femeile urate sau ca nu ar apreciat inteligenta. Insa nu stiau exact unde s-o plaseze; in categoria femeilor cu care ar fi dat orice sa se culce (iubitele), in categoria celor al caror sfat il cautau (prietenele) sau in categoria celor cu care doreau sa se insoare intr-un final (logodnicele). Fiindca era atat de sublima incat sa fie toate la un loc, sfarsea prin a nu fi nici una.”
― Elif Shafak, The Bastard of Istanbul