Maya

“Am auzit aceiasi poveste, spusa de 14 ori, cu mici variatiuni. Femei obidite, care si-au redus rolul la cel de mama si sotie, sacrificate, care au avut unul-doua joburi si apoi au dat fuga sa faca totul acasa, treaba care in sine era deja un serviciu foarte greu, sa curete, sa spele, sa calce, sa faca mancare, sa spele copiii, sa faca teme cu ei, sa puna masa, sa ridice masa, sa spele vasele dupa. Pana au cazut late, pentru ca a doua zi sa o ia de la capat. Femei nefericite, lipsite de placere sexuala, care s-au pus cu totul la dispozitia barbatilor lor, barbati care le-au detinut vietile intr-un fel sau altul. Femei care au facut toata viata ceea ce se astepta de la ele, care nu au divortat, desi uneori luau bataie, femei care au purtat masti toata viata lor, ca sa nu se faca de ras in lume, sat, scara de bloc. Care au disimulat, care nu si-au dat voie sa fie importante pentru ele, care au trait doar prin copii si si-au pierdut sensul cand copiii au plecat de acasa.
Acestea au fost modelele noastre. Asta ni s-a imprimat in inconstient, inca de cand ne-am nascut.”
― Petronela Rotar, Privind înăuntru

“Are o cronica lunara de carte intr-o revista de fitnes pentru barbati si in consecinta este, probabil, cel mai putin citit critic literar din lume. Bineinteles, mai scrie si altceva - din fericire, nu un roman, ci un scenariu, asa ca David poate sa-si exprime compasiunea in loc sa se simta amenintat - , iar impreuna cei doi pot (sau ar putea) sa-si bata joc fericiti atat de filmele groaznice pe care le-au vazut, cat si de romanele cumplite pe care le-au citit, moment in care bataia de joc se transforma ca prin minune in sprijin reciproc, camaraderesc, incetand sa fie doar dezagreabila.”
― Nick Hornby, How to Be Good

“Alta data am fost cu nenea Andrei. La gara. Dar nu acolo unde se dau bilete, ci intr-un loc pe care il numeau . Toata lumea il saluta. Mai ales muncitorii care incarcau in vagoane. (...) A venit un om care vorbea intr-o limba straina. Ruseste. Intotdeauna m-am intrebat de ce sovieticii vorbesc rusa, si nu limba sovietica.”
― Dan Lungu, Sînt o babă comunistă!

“Daca pasiunea ei pentru carti fusese unul din motivele esentiale aflata in statele incapacitatii ei constante de a intretine o relatie normala cu sexul opus, existau inca doi factori aditionali care ii alimentasera esecul. Intai si-ntai, Armanoush era frumoasa - chiar prea frumoasa. Avea un trup bine proportionat, o fata delicata, un par ondulat blond inchis, niste ochi mari de un gri ce batea in albastru si un nas ascutit si un pic carn, care ar fi putut parea un defect in cazul altora, dar care ei ii oferea un aer de incredere in sine, insa infatisarea ei atragatoare, atunci cand era combinata cu inteligenta ei, ii intimida pe tineri. Nu ca acestia ar fi preferat femeile urate sau ca nu ar apreciat inteligenta. Insa nu stiau exact unde s-o plaseze; in categoria femeilor cu care ar fi dat orice sa se culce (iubitele), in categoria celor al caror sfat il cautau (prietenele) sau in categoria celor cu care doreau sa se insoare intr-un final (logodnicele). Fiindca era atat de sublima incat sa fie toate la un loc, sfarsea prin a nu fi nici una.”
― Elif Shafak, The Bastard of Istanbul