Maya

“Are o cronica lunara de carte intr-o revista de fitnes pentru barbati si in consecinta este, probabil, cel mai putin citit critic literar din lume. Bineinteles, mai scrie si altceva - din fericire, nu un roman, ci un scenariu, asa ca David poate sa-si exprime compasiunea in loc sa se simta amenintat - , iar impreuna cei doi pot (sau ar putea) sa-si bata joc fericiti atat de filmele groaznice pe care le-au vazut, cat si de romanele cumplite pe care le-au citit, moment in care bataia de joc se transforma ca prin minune in sprijin reciproc, camaraderesc, incetand sa fie doar dezagreabila.”
― Nick Hornby, How to Be Good

“Cate locuri si intamplari se vor fi aflat inecate la fundul acestui lac adanc, pe-al carui luciu numai vantul mai desena uneori milioane de creturi marunte, trecatoare? Cate case si gradini, drumuri, troite si curti, pajisti, biserici, hambare? Cate amintiri omenesti, bucurii, tristeti, nasteri si ingropaciuni, mii de caramizi din care se alcatuiesc vietile in intregul lor, una dupa alta si toate laolalta, generatie cu generatie...
Iar intr-o zi vine apa mare si se asterne peste toate astea, adanca, netulburata, rece. Ca uitarea.
Stiau cei ce le urmasera (...), ca strigoi ai oamenilor care traisera pe aici, stiau ce se afla sub ei? Ori poate, le visau visele mai departe, chiar fara sa-si dea seama si fara sa inteleaga nimic din cele visate.”
― Dănuţ Ungureanu, Mineral

“Dar sunt zile cand nu imi raspunde. Cum e atat de tanara, atat de frematanda, atat de atragatoare, atat de insetata de iubire si de mangaieri, isi primeste amantii in corpul meu si cateodata ramane inchisa acolo (cu amantii ei) zile si nopti, zile si nopti intregi. Iar eu o simt cum face dragoste cu amantii ei in corpul meu cald si stiu ca nu prea am dreptul sa o deranjez in acele clipe... Si, in plus, trebuie sa-mi inchid ochii, nu mai am dreptul de a-mi intoarce privirea spre mine insumi, orice privire introspectiva devine o forma de voaiorism pe care o consider nedemna, astfel ca incerc sa astept plecarea amantilor ei pentru a o putea aborda din noi si a-i spune
Dar ea, care a inceput sa ma tutuiasca, pentru ca acum nu ii mai este frica de nimic, imi spune (....)
E o nebunie dar felul ei de a ma tutui ma face sa ma topesc, toata hotararea mea se evapora, cand ma tutuieste viata mea personala se opreste, ma consider chiar fericit ca nu sunt doar un corp gol.”
― Matei Vişniec, Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză

“Daca pasiunea ei pentru carti fusese unul din motivele esentiale aflata in statele incapacitatii ei constante de a intretine o relatie normala cu sexul opus, existau inca doi factori aditionali care ii alimentasera esecul. Intai si-ntai, Armanoush era frumoasa - chiar prea frumoasa. Avea un trup bine proportionat, o fata delicata, un par ondulat blond inchis, niste ochi mari de un gri ce batea in albastru si un nas ascutit si un pic carn, care ar fi putut parea un defect in cazul altora, dar care ei ii oferea un aer de incredere in sine, insa infatisarea ei atragatoare, atunci cand era combinata cu inteligenta ei, ii intimida pe tineri. Nu ca acestia ar fi preferat femeile urate sau ca nu ar apreciat inteligenta. Insa nu stiau exact unde s-o plaseze; in categoria femeilor cu care ar fi dat orice sa se culce (iubitele), in categoria celor al caror sfat il cautau (prietenele) sau in categoria celor cu care doreau sa se insoare intr-un final (logodnicele). Fiindca era atat de sublima incat sa fie toate la un loc, sfarsea prin a nu fi nici una.”
― Elif Shafak, The Bastard of Istanbul