Teo B

“Mai târziu, când Harriet s-a gândit la ziua aceea, avea să i se pară că reprezentase punctul precis stiințific de exact si de clar, când viata ei o cotise spre amărăciune. Ea nu fusese niciodată cu adevărat fericită sau mulţumită, dar era complet nepregătită pentru ciudatele întunecimi care o asteptau. Tot restul vietii avea să-si amintească, strâmbându-se, că nu fusese suficient de curajoasă ca să mai stea o ultimă după-amiază, adică tocmai ultima după- amiază, și să se așeze la piciorul scaunului Idei, cu capul pe genunchii ei. Despre ce ar fi vorbit? N-avea să stie niciodată. Avea s-o doară mereu faptul că fugise ca o lasă chiar înainte de terminarea ultimei săptămâni de lucru a Idei. Avea s-o doară faptul că într-un fel straniu, toată acea poveste confuză se declansase din cauza ei. Avea s-o doară teribil că nu- si luase rămas-bun de la Ida. Dar, mai mult decât orice, avea s-o doară că fusese prea mândră ca să-i zică Idei că o iubeste. Din cauza furiei si mândriei sale, nu izbutise să priceapă că n-o s-o mai vadă niciodată pe Ida. Un nou gen de viată, unul urât, se asternea în iurul ei chiar acolo, în holul întunecos, lângă măsuta de telefon, si, măcar că atunci i se părea ceva cu totul nou, în următoarele săptămâni avea să-i devină oribil de familiar.”
― Donna Tartt, The Little Friend

“Era însă visul unei vieti trecute si nu al unei vieti ce avea să vină. Iar viata prezentă era formată din: frunze ruginii de magnolie, jardiniere sufocate de licheni. zumzăitul continuu al albinelor în după: amiaza toridă si murmurele fără chip ale musafirilor de la parastas. Noroi si iarbă slinoasă pe sub dalele crăpate din grădină, pe care le dăduse la o parte cu piciorul. Harriet studie cu atentie gaura urâtă din pământ, de parcă ar fi fost singurul lucru adevărat de pe lumea asta - ceea ce. într-un fel. asa si era.”
― Donna Tartt, The Little Friend

“Știa unele porțiuni din Cartea junglei aproape pe de rost: lecțiile lui Mowgli cu Bagheera şi Baloo sau atacul, alături de Kaa, asupra tribului Bandar-log. După aceea, părțile mai puțin aventuroase - în care Mowgli începea să fie nemulțumit de viața din junglă - adesea nu le mai citea deloc. N-o interesau cărțile de copii în care copiii creșteau și deveneau adulți, întrucât acest proces „de creștere” și devenire (în viață, ca și în cărți) implica o diminuare rapidă şi inexplicabilă a personajului. Eroii și eroinele își părăseau aventurile pentru vreun iubit plictisitor, se căsătoreau, făceau copii și în general începeau să se comporte ca o cireadă de vaci.”
― Donna Tartt, The Little Friend

“Magazinele erau închise, pe stradă nu erau masini, iar umbrele lungi si asfaltul trotuarului aveau o lucire de vis rău.”
― Donna Tartt, The Little Friend