Teo B

“Harriet gonea, cu inima bătându-i de să-i spargă pieptul, în vreme ce țipetele plăpânde ale creaturii (aiii... aiiii...) răsunau fără nici o noimă în depărtare. Cerul avea o lucire orbitoare si criminală. Pe marginea șoselei... acolo, pe iarbă, pe lângă gardul cu panoul Trecerea oprită, apoi deja pe la jumătatea pășunii... ceea ce țintiseră si nimeriseră ei în lucirea lipsită de profunzime de sub pasarelă nu fusese propriu-zis mașina, ci mai degrabă un moment irecuperabil: timpul ca o oglindă retrovizoare, trecutul gonind în urmă spre punctul în care piere. Fuga putea s-o ducă înainte, putea chiar s-o ducă acasă, dar nu putea s-o ducă înapoi - nici zece minute, nici zece ore si nici zece ani sau zece zile.

Si asta era nasol, cum ar fi spus Hely. Nasol, întrucât Harriet exact asta dorea, să se întoarcă în timp, deoarece trecutul era singurul loc unde își dorea să fie.”
― Donna Tartt, The Little Friend

“Știa unele porțiuni din Cartea junglei aproape pe de rost: lecțiile lui Mowgli cu Bagheera şi Baloo sau atacul, alături de Kaa, asupra tribului Bandar-log. După aceea, părțile mai puțin aventuroase - în care Mowgli începea să fie nemulțumit de viața din junglă - adesea nu le mai citea deloc. N-o interesau cărțile de copii în care copiii creșteau și deveneau adulți, întrucât acest proces „de creștere” și devenire (în viață, ca și în cărți) implica o diminuare rapidă şi inexplicabilă a personajului. Eroii și eroinele își părăseau aventurile pentru vreun iubit plictisitor, se căsătoreau, făceau copii și în general începeau să se comporte ca o cireadă de vaci.”
― Donna Tartt, The Little Friend

“Umbra oferită de sacii de ciment puși unii peste alții era surprinzător de puternică și de răcoroasă, iar cimentul însuşi se simțea rece la spate. „Toată viața mea o să-mi amintesc de ziua asta, de cum m-am simțit azi", se gândi. Dincolo de deal, în afara vederii ei, se auzea torsul monoton al unei maşini agricole. Undeva deasupra pluteau trei condori care semănau cu niște zmeie de hârtie neagră. Ziua în care o pierduse pe Ida avea să fie legată de acele aripi negre care alunecau pe cerul fără nici un nor, de pășunile fără pic de umbră și de aerul ca sticla uscată.”
― Donna Tartt, The Little Friend

“Magazinele erau închise, pe stradă nu erau masini, iar umbrele lungi si asfaltul trotuarului aveau o lucire de vis rău.”
― Donna Tartt, The Little Friend