Iulia

“Hernhutter, înțelept, îl aprobă și dădu drept exemplu existența umană: nimeni nu înțelege nimic și tocmai de aceea o acceptă ca pe un lucru firesc.”
― Johan Daisne

“But isn’t that the thing you were recommending?” I asked. “Dying every moment.”

“But Henry hadn’t died. That’s the whole point. He’d merely left the clockwork running and gone somewhere else.”

“Gone where?”

“God knows. Into some kind of infantile burrow in his subconscious, I suppose. Outside, for all to see and hear, was that stupendous clockwork monkey, that undiminished blaze of intellectual power. Inside there lurked the miserable little creature who still needed flattery and reassurance and sex and a womb-substitute—the creature who would have to face the music on Henry’s death-bed. That was still frantically alive and unprepared, by any preliminary dying, totally unprepared for the decisive moment. Well, the decisive moment is over now and whatever remains of poor old Henry is probably squeaking and gibbering in the streets of Los Alamos, or maybe around the bed of his widow and her new husband. And of course nobody pays any attention, nobody gives a damn. Quite rightly. Let the dead bury their dead. And now you want to go.”
― Aldous Huxley, The Genius & The Godess

“Sunt pe pământ (pentru a nu mai spune despre ce e dincolo de el) atâtea alte ceruri, altfel, cu alte constelații, cu întâmplări necunoscute nouă, nopți albe, aurore boreale, lumina verde, norii tropicali. În ce s-a scris aici și-n cum s-a scris se mai păstrează însă amintirea unor stări de lucruri, astăzi pentru mulți trecute, când în privința asta semănam cu niște arbori. Arborii nu se duc niciunde, arborii nu se urcă-n lună: așteaptă doar ca luna să le treacă printre ramuri. Să zicem că această carte a fost scrisă de un plop. Sau de un nuc. Ce spune despre mări, doar a visat, brodând ce i-au povestit norii și luna, păsările, vântul.”
― Petru Creţia, Norii

“Art can be thought of as a form of visual foreplay before the climax.”
― V.S. Ramachandran