Dasein

“Nu numai cei mai bine de 20 de ani de comunism, pe care eu îi trăisem și ei nu, dar și mecanismele lor mentale erau diferite de ale mele, eu încercam sa rămân liberă prin cultură, ei credeau că distrugând cultura, devin mai liberi. Rareori în viata m-am simțit mai singura decât în acele zile, când umblam prin Paris și înțelegeam ca excesul de libertate, care devenea în ultima instanță o forma de prostie, putea fi la fel de greu de suportat și chiar la fel de periculos ca lipsa de libertate. "Lumea liberă" pe care o visam de pe malul Gulagului conținea o doză, care putea fi letală, de absurd, ca și dictatura.”
― Ana Blandiana, Soră lume

“Cine este acela care, păzitor fiind, păzește păzind pe cei care-l păzesc, păzindu-se...?”
― I.D. Sîrbu - Adio, Europa!

“Iată o noțiune care lipsește total vieții noastre publice, pe toate planurile ei: incompatibilul. În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună si se împacă la bufet. Compromisul este floarea violenței. Avem de aceea o cultura de brutalități și tranzactii.”
― Mihail Sebastian, Cum am devenit huligan

“Omul, desigur, luat ca fiinţă izolată ar putea fi fericit, dar omenirearea — niciodată. Tragedia omului constă în faptul că fost silit să devină omenire, sau că a prea târziu, când era era diferenţiat iremediabil în popoare, rase religii, stări si clase, în bogaţi şi săraci, în culţi şi inculţi. în stăpînitori şi stăpîniţi. Puneţi într-o singură turmă cai, lupi, oi, pisici, vulpi şi căprioare, urşi şi capre, închideţi-le in aceeaşi curte, siliţi-le să trăiască in această mulţime absurdă pe care o numiţi socială şi să respecte regulile vieţii sociale; va fi o turmă nefericită, nemulţumită, fatal sfîşiată de contradicţii, în care nici o făptură nu se va simţi acasă. Acesta este, in general, tabloul exact al turmei mari şi eterogene care se numeşte omenire (...)Am pus legea morală deasupra legii biologice. Am încălcat marea premiza naturala, care glăsuieşte că numai că societate omogena poate sa cunoască fericirea. Si această fericire realizabila a fost jertfită unui vis cu neputinţă de realizat: adică înfăptuirii unei singure omeniri, a unei singure orânduiri, la care să participe toți oamenii, toate popoarele, toate clasele şi păturile sociale. A fost o prostie mărinimoasă! Şi, în felul ei, o încercare lăudabilă a omului de a se ridica deasupra lui însuşi !”
― Karel Čapek, Razboi cu salamandrele / Hordubal