Dasein

“Nu sunt obișnuit să privesc viața ca pe o iesle și o crescătorie”
― Panait Istrati

“Wer so enttäuscht ist, beginnt zu hassen. Zwischen Müttern und Kindern kam nach dem ersten Schluchzen und den ersten Umarmungen ein Augenblick, da sahen sie sich erstaunt in die Augen und wechselten das Thema. Ehepartner, Liebende und – unter allen menschlichen Beziehungen ist dies die geheimnisvollste – Freunde eilten mit ausgebreiteten Armen aufeinander zu. Oft sanken die ausgebreiteten Arme später herab, weil nahe Familienmitglieder, Liebste und Freunde erstaunt, manchmal empört und manchmal angewidert argwöhnten und witterten, daß das, was sie selbst so sehr haßten, dem anderen gar nicht so verhaßt war. In den großen Prüfungsaugenblicken des privaten und gemeinschaftlichen Lebens lautet die alles entscheidende Frage: Haßt du, was ich hasse, oder bist du gleichgültig und nachsichtig? ... Und wenn jemand nicht hinreichend haßt, ist es, der gehaßt wird (...)Bekkets geniale Pantonime war da noch unbekannt; aber nach dem Krieg wartete jeder auf Godot. Und Godot kam nicht.”
― Sándor Márai, Land, Land: Erinnerungen

“Omul, desigur, luat ca fiinţă izolată ar putea fi fericit, dar omenirearea — niciodată. Tragedia omului constă în faptul că fost silit să devină omenire, sau că a prea târziu, când era era diferenţiat iremediabil în popoare, rase religii, stări si clase, în bogaţi şi săraci, în culţi şi inculţi. în stăpînitori şi stăpîniţi. Puneţi într-o singură turmă cai, lupi, oi, pisici, vulpi şi căprioare, urşi şi capre, închideţi-le in aceeaşi curte, siliţi-le să trăiască in această mulţime absurdă pe care o numiţi socială şi să respecte regulile vieţii sociale; va fi o turmă nefericită, nemulţumită, fatal sfîşiată de contradicţii, în care nici o făptură nu se va simţi acasă. Acesta este, in general, tabloul exact al turmei mari şi eterogene care se numeşte omenire (...)Am pus legea morală deasupra legii biologice. Am încălcat marea premiza naturala, care glăsuieşte că numai că societate omogena poate sa cunoască fericirea. Si această fericire realizabila a fost jertfită unui vis cu neputinţă de realizat: adică înfăptuirii unei singure omeniri, a unei singure orânduiri, la care să participe toți oamenii, toate popoarele, toate clasele şi păturile sociale. A fost o prostie mărinimoasă! Şi, în felul ei, o încercare lăudabilă a omului de a se ridica deasupra lui însuşi !”
― Karel Čapek, Razboi cu salamandrele / Hordubal

“El își spusese ca este inutil să încerce să dezlege misterul relației părinților lor cu Partidul. Erau mai puternice decât cele de familie (...) După cum se părea, un asemenea sistem de relații era nou și necunoscut. Mult diferit de cel din secte, el semăna cu cel de familie, pentru că se baza tot pe legăturile de sânge, dar cu o mare diferență: aici nu era vorba de sângele propriu, cel care curgea prin venele unei familii, un sânge care rămâne neschimbat o mie de ani, cum spunea genetica, ci despre o altă categorie de sânge, al altora.era vorba,cu alte cuvinte, despre un sânge străin, pe care l-au vărsat ca intr-un adevărat delir, în numele doctrinei.”
― Ismail Kadare, De dochter van Agamemnon / De Opvolger