Dasein

“Sunetul de corn întors spre pământ ca râtul porcilor, sunetul scurt, monoton al porcarului, vine de undeva din mari adâncimi,din somnul copilăriei din care viața m-a trezit de atâta timp. Și sunetul se amestecă încă cu copilăria tratată organic și indisolubil. Mă simt ființă nu mai mare decât un pumn de argilă, dar aceste adâncimi din care sunetul cornului se aude le port în mine ca o apă mare și veșnică”
― Lucian Blaga, Luntrea lui Caron

“Omul, desigur, luat ca fiinţă izolată ar putea fi fericit, dar omenirearea — niciodată. Tragedia omului constă în faptul că fost silit să devină omenire, sau că a prea târziu, când era era diferenţiat iremediabil în popoare, rase religii, stări si clase, în bogaţi şi săraci, în culţi şi inculţi. în stăpînitori şi stăpîniţi. Puneţi într-o singură turmă cai, lupi, oi, pisici, vulpi şi căprioare, urşi şi capre, închideţi-le in aceeaşi curte, siliţi-le să trăiască in această mulţime absurdă pe care o numiţi socială şi să respecte regulile vieţii sociale; va fi o turmă nefericită, nemulţumită, fatal sfîşiată de contradicţii, în care nici o făptură nu se va simţi acasă. Acesta este, in general, tabloul exact al turmei mari şi eterogene care se numeşte omenire (...)Am pus legea morală deasupra legii biologice. Am încălcat marea premiza naturala, care glăsuieşte că numai că societate omogena poate sa cunoască fericirea. Si această fericire realizabila a fost jertfită unui vis cu neputinţă de realizat: adică înfăptuirii unei singure omeniri, a unei singure orânduiri, la care să participe toți oamenii, toate popoarele, toate clasele şi păturile sociale. A fost o prostie mărinimoasă! Şi, în felul ei, o încercare lăudabilă a omului de a se ridica deasupra lui însuşi !”
― Karel Čapek, Razboi cu salamandrele / Hordubal

“Există, de asemenea, un singur fel în care femeile interpretează absolut orice, și anume orice spui le vizează personal. Nici măcar nu vorbesti despre ele; nici măcar nu știi că se află în aceeași cameră și totuși vor interpreta tot ce spui vizîndu-le direct pe ele. Ai observat vreodata acest lucru?”
― Kurt Vonnegut

“El își spusese ca este inutil să încerce să dezlege misterul relației părinților lor cu Partidul. Erau mai puternice decât cele de familie (...) După cum se părea, un asemenea sistem de relații era nou și necunoscut. Mult diferit de cel din secte, el semăna cu cel de familie, pentru că se baza tot pe legăturile de sânge, dar cu o mare diferență: aici nu era vorba de sângele propriu, cel care curgea prin venele unei familii, un sânge care rămâne neschimbat o mie de ani, cum spunea genetica, ci despre o altă categorie de sânge, al altora.era vorba,cu alte cuvinte, despre un sânge străin, pe care l-au vărsat ca intr-un adevărat delir, în numele doctrinei.”
― Ismail Kadare, De dochter van Agamemnon / De Opvolger