Eliza

“Sufletul tău funcționează cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
A mea e din flăcări curate.

Totuşi vom mai merge împreună
O bună bucată de pământ,
O bună bucată de cer,
O bună bucată de lună.

Vom fi fericiţi pentru iarbă
Şi pentru lac,
Vom râde pentru copac,
Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură
Şi vom ţine un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitură.

Ne vom lua după umbra mea
Care merge înainte,
Ne vom lua după primul gând,
Ne vom lua după două-trei cuvinte.

Până când ne va ieşi în cale
Sfânta Vineri
Să ne spună printre altele
Că nu mai suntem tineri.

Şi că ea n-o să ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacără,
Nici lemne pentru fum.”
― Marin Sorescu

“Incertitudine

Mulți m-au sfătuit
Să mă dau la fund pentru o vreme.
E mai bine așa,
Pentru o vreme,
Și m-am dat.
La fund toți se împiedicau de mine.
Și-am ieșit iar la suprafață.
Acum om vedea...”
― Marin Sorescu

“Zilele mele sunt numărate, știu, simt asta, dar mai știu, de asemenea, că atât cât mi-o fi dat să trăiesc, viața mea pământească se îndreaptă, cu fiece revărsat de zori, către altă viață, o viață fără sfârșit, pe care nimeni n-o cunoaște, dar care se apropie pas cu pas. Presimțind-o, sufletul meu se umple de slavă și tresaltă înfiorat, mintea mi se luminează și inima lăcrimează de bucurie...”
― Fyodor Dostoevsky, The Brothers Karamazov

“Acolo au început să se joace „de-a v-ați ascunselea”, neavând ce face. Ba nu, ca să se antreneze pentru căsnicie, pentru viață.”
― Marin Sorescu, Trei dinți din față