Eliza

“Precauţie

M-am îmbrăcat c-o armură
Făcută din pietrele care-au rămas
După ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
În ceafă,
Ca să pot vedea numai
Cu mintea
De pe urmă.

Mi-am protejat
Mâinile, picioarele, gândurile,
Nelăsând nici un loc liber
Care să poată fi atins de mângâieri
Ori de alte otrăvuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasă
De broască ţestoasă
Ce-a trăit 800 de ani.

Când totul a fost gata
I-am răspuns tandru:
– Şi eu te iubesc.”
― Marin Sorescu, Suflete, bun la toate

“Capriciu

În fiecare seară
strâng de prin vecini
toate scaunele disponibile
şi le citesc versuri.

Scaunele sunt foarte receptive
la poezie,
dacă ştii cum să le aşezi.

De aceea
eu mă emoţionez,
şi timp de câteva ore
le povestesc
ce frumos a murit sufletul meu
peste zi.

Întâlnirile noastre
sunt de obicei sobre,
fără entuziasme de prisos.

În orice caz,
înseamnă că fiecare
ne-am făcut datoria,
şi putem merge mai departe.”
― Marin Sorescu

“Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi? Voinici?
Cu fericirea cum staţi?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
N-am timp de răspusuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici
E cald, e frumos
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi bea, totuşi,
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci.
Amară.”
― Marin Sorescu, Poezii

“You will find your Island here.
But how can it be here in the middle of the city?
-It needs no place. It is everywhere and nowhere. It refuses entry to none who asks. It is an Island of the Soul.”
― C.S. Lewis, The Pilgrim's Regress