Irina

“„Noaptea aceasta era specială, era ca ultima femeie, care-și lăsa urma de parfum acolo unde începuse amorul – în gând. Scurtă, fugară și, ca orice iubită de împrumut, era carnală. Nu-mi cerea să-i ofer iubire, jurăminte și cuvinte dulci. Știa de ce fel de resurse dispunea, știa ce trebuia să facă și știa în cât timp să dispară până-n zori. Noaptea aceasta purta ceas la mână. Nu voia nimic de la mine și îmi era atât de dragă, pentru că, astfel, îmi aparțineam mie însumi mai mult. Delicat, îmi atinse pielea rece și își lipi buzele fierbinți de vis, cu patosul unei nebunii trecătoare. Mă sărută-n gând, furându-mi respirația și m-am trezit rostind două cuvinte de somnambul, nu „te iubesc!”, ci... „noapte bună!“ Știam amândoi că se va sfârși. Ea nu era fidelă, în caz contrar nu și-ar împărți trupul între duminică și luni. O îmbrăţişam cu drag, căci nu o voi revedea nicicând. I-am păstrat, în gând, urma de ruj și parfumul.”
― Carmen Stoian, Din octombrie până în martie

“Consider semn de nobleţe capacitatea de a vorbi respectuos şi tolerant despre adversar.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Am fost trezit de o lumânare care murea, înecându-se în propria ceară și sfârâia, dându-și ultima flacără. Am văzut cum se înălța viața ei și fumul desena o amintire. În curând, avea să fie dată uitării și înlocuită cu o altă lumânare perfectă: albă și rece. Ea ar fi putut trăi veșnic dacă ar fi rămas înghețată, dar nu mai lumina, nu mai încălzea. Nu mai dădea speranță.”
― Carmen Stoian, Din octombrie până în martie

“Soarele își scutură visele, risipind norii gri în frânturi de vapori pe cerul albastru. Apoi, își strecoară razele aurii până când încoronează cerul – rege.”
― Carmen Stoian, korsakoff - doar inceputul