Stefan

“Pentru prima dată, coborând scările, mult înainte de a vedea chipurile celor care aşteptau în salonul principal, am perceput capcana. Am simţit-o cum se strânge ca un lanţ de foc împrejurul gâtului meu, sufocându-mă. Un singur cuvânt mi-a venit în minte cum mi se întâmplă de multe ori să definesc un eveniment sau un lucru care se întâmplă cu un singur termen.
„Trădare!”
― Sylvie Danielle Matias, Sah Mat

“Am păşit în afara porţilor acestui templu, mormântul meu de secole.”
― Sylvie Danielle Matias, Sah Mat

“Mă simţeam mică, infimă, un fir de nisip pe o plajă uriaşă, arsă de soare, invizibilă în bătaia vântului. Am iubit soarele dar l-am privit de jos, am dorit cerul şi totuşi am rămas prinsă pe pământ, am crezut că pot să zbor şi am căzut mai jos, şi mai jos.
Am căzut în genunchi, simţind tare podeaua dură. Nu puteam vorbi, nici plânge, am rămas privind podeauna într-o plecăciune în faţa unui zeu. Ce eram eu ca să-i cer lui un favor? „Nimic!”, a fost răspunsul.”
― Sylvie Danielle Matias, Sah Mat

“„Regină este cea mai mobila piesă. Se poate mişca în orice direcţie cu oricâte căsuţe. Poate ataca din orice poziţie. Si totuşi, importanţa ei pentru planurile Regelui o face o piesă sensibilă. Cine e regina aici?” Constantin şi-a permis să zâmbească cât Patisson îşi menţinea spatele spre el şi atenţia direcţionată spre alte personaje. El ştia cine era regina în acest joc. „Ea va decide soarta regelui.”
― Sylvie Danielle Matias, Sah Mat