Manuela

“Am sa viermuiesc singur, am sa umblu razna prin lume, ca un sicriu, purtînd în mine imaginea ei aproape lesinata pe care o iubesc neînchipuit de mult, am sa-i vorbesc, în gînd, prin paduri si prin gari, am sa-i fac patul în mine, s-o culc, în fiecare seara, s-o învelesc în cîrpe, voi stiti foarte bine cîte cârpe poarta în sine fiecare dintre noi, si ea n-o sa-mi raspunda niciodata pentru ca n-o sa ma auda cînd o sa-i spun nani-nani, pentru ca acolo, în mine, în cîrpele din ea, are sa-l înveleasca pe iubitul ei care o va purta învelita în cîrpele din el si o va legana si îi va spune nani-nani si asa mai departe;”
― Gellu Naum, Zenobia

“Avusesem un an atât de prost, încât mi s-ar fi părut că-l stric dacă lăsam să se întâmple ceva bun.”
― Alex Moldovan

“Copiii vorbesc despre circ ca despre grădina zoologică. Ochii încep să le strălucească şi chicotesc. Ei cred că toţi circarii sînt rude, se iubesc, dorm în acelaşi vagon şi mănîncă din aceeaşi farfurie. Și pe urmă trăieşti în mijlocul naturii şi ce frumos! Nu-şi pot închipui că repeţi tot timpul şi trebuie să ai grijă ca alţii să nu-ţi copieze numărul şi că s-ar putea să cazi seara de pe cupolă şi a doua zi să fii mort. Îşi închipuie că totul e o glumă. DACĂ MAMA CADE, NU MOARE ÎN GLUMĂ. Doar actorii mor în glumă.”
― Aglaja Veteranyi, Warum das Kind in der Polenta kocht

“There lived a redheaded man who had no eyes or ears. He didn’t have hair either, so he was called a redhead arbitrarily. He couldn’t talk because he had no mouth. He had no nose either. He didn’t even have arms or legs. He had no stomach, he had no back, he had no spine, and he had no innards at all. He didn’t have anything. So we don’t even know who we’re talking about. It’s better that we don’t talk about him any more.”
― Daniil Kharms, Today I Wrote Nothing: The Selected Writings