Laura

“Fiecare ar trebui obligat să călătorească din cînd în cînd, spuse aprinzîndu-se. Chiar mai mult : să nu se oprească niciodată mai mult decît este nevoie. Omul nu-i copac, şi a sta pe loc e nenorocirea lui, îi macină curajul şi-i micşorează siguranţa. Legîndu-se de un loc, omul se învoieşte cu toate, chiar şi cu ceea ce nu-i convine, şi se sperie singur de necunoscutul care îl aşteaptă. Schimbarea locului începe să i se pară părăsire, pierdere a celor învestite de el, un altul îi va ocupa locul cucerit de el, şi el va fi nevoit s-o ia de la început. Rămînerea pe loc este primul semn de bătrîneţe, căci omul este tînăr numai atîta timp cît nu îi e frică să înceapă mereu de la capăt. Rămînînd, omul îndură de la alţii sau îi atacă. Plecînd, îşi păstrează libertatea, gata să-şi schimbe locul şi condiţiile ce i se impun.”
― Meša Selimović, Death and the Dervish