Ramona Arsene

“Să nu-l învinuieşti, Vanea, mă întrerupse Nataşa, şi să nu râzi de el! Ar fi nedrept să-l judeci ca pe oricare altul. Că doar el nu-i ca alţii, ca mine, ori ca tine, de pildă. E încă un copil, a fost crescut altfel decât noi. Parcă el îşi dă seama de ce face? Cea dintâi impresie, cea dintâi înrâurire străină poate să-l facă să uite toate jurămintele făcute cu câteva clipe înainte şi să-l îndepărteze de tot ce-i păruse nepreţuit până atunci. N-are caracter. Uite acum se jură în faţa ta şi în aceeaşi zi, cu tot atâta sinceritate, se dăruie altei inimi şi altor pasiuni; ba chiar vine singur să ţi-o spună. E în stare şi de o faptă urâtă; dar n-ai cum să-l învinuieşti şi nu ştii dacă trebuie să-l plângi ori să-l dojeneşti. E capabil chiar şi de sacrificii. Şi încă ce sacrificii! Toate astea însă până când vreo nouă şi puternică impresie îi copleşeşte sufletul, atunci iar e în stare să uite de orice, de tot. Aşa mă va uita şi pe mine, dacă nu voi căuta să fiu mereu lângă dânsul. Aşa e firea lui!”
― Fyodor Dostoyevsky, The Insulted and Humiliated

“The bright side of the planet moves toward darkness
And the cities are falling asleep, each in its hour,
And for me, now as then, it is too much.
There is too much world.”
― Czesław Miłosz, The Separate Notebooks

“Now We Think

Now we think
as we fuck
this nut
might kill us.
There might be
a pin-sized hole
in the condom.
A lethal leak.
We stop kissing
tall dark strangers,
sucking mustaches,
putting lips
tongues
everywhere.
We return to pictures.
Telephones.
Toys. Recent lovers.
Private lives.
Now we think
as we fuck
this nut might kill.
this kiss could turn
to stone.”
― Essex Hemphill

“A lame creature, a cripple like myself, has no right to love. How should I, broken, shattered being that I am, be anything but a burden to you, when to myself I am an object of disgust, of loathing. A creature such as I, I know, has no right to love, and certainly no right to be loved. It is for such a creature to creep away into a corner and die and cease to make other people's lives a burden with her presence.”
― Stefan Zweig , Beware of Pity