Status Updates From 尾道四季

-Bunico ...nu crezi că am putea lua o telecabină? Parcă am văzut un indicator pe shotengai ...
-Asta-i problema cu tinerii din ziua de azi.
Băiatul gâfâia ca o locomotivă, iar la subraț I se formau pete mari de transpirație. Ayako a continuat.
-Vreți priveliște, dar nu sunteți dispuși să faceți efortul.

Simply incredible, first book I’ve read that isn’t thriller/crime related and I’m loving it.

The character development has been amazing, I feel so attached to Kyo and his relationship struggles with Ayako. So relatable!

Curious to see how this all comes together now, with Flo in Onomichi I’m confused where it could go! A great book.

Și-a întors privirea spre oamenii din jurul lui, studiindu-i cu atenție și încercând să-și dea seama cine erau, de unde veneau, încotro se îndreptau, ce făceau. [...] Stătea cu carnețelul de notițe deschis și desena absent ce vedea. Era ușor să schițeze portretele celorlalți pasageri atâta vreme cât toți erau absorbiți de propriile telefoane.

S-a așezat pe banchetă [...] S-a uitat pe paginile de social media, dar nu avea notificări. Erau doar poze ale unor lucruri care o interesau foarte puțin, reamintindu-i că nu era în vacanță în acel moment, că nu mâncase la un restaurant elegant de foarte mult timp, că nu avea copii, că nu era căsătorită și că, peste o lună, când Yuki avea să plece, urma să fie extrem de singură dacă nu pleca și ea.