Status Updates From The Secret Diary of Hendrik...

Ne naștem, murim, iar restul e timp liber.

Vorbesc ca un bătrân ursuz, însă și ăsta e cumva rostul jurnalului de față: să mă pot plânge și eu din când în când fără a deranja pe cineva.

Șuvoaie infinite de vorbe inutile, care acoperă totul ca niște buruieni sufocante. Spuse fără cap. Fără sens. Obsesive. Rostite pentru a-i informa pe cei din jur că vorbitorul încă n-a murit și încă mai are ceva de spus. Dacă e cineva care vrea să le audă e o întrebare pe care oamenii și-o pun rar, altfel și-ar ține gura mult mai des.