Status Updates From Os anos

Să salveze ceva din timpul în care nu vom mai fi niciodată.

Ceea ce conta era captarea, existența surprinsă și duplicată, înregistrată așa cum am trăit-o, cireși în floare, o cameră de hotel în Strasbourg, un bebeluș abia născut. Locuri, întâlniri, scene, obiecte — conservarea completă a vieții. Cu digitalul, realitatea se epuiza.

Nu încetam să dorim să-l „salvăm" într-o frenezie de fotografii și filme vizionabile pe loc. Sute de imagini împrăștiate în cele patru colțuri ale prieteniilor, într-o nouă utilizare so-cială, transferate și arhivate în foldere — care erau rar deschise — pe computer.

Memoria devenise inepuizabilă, dar profunzimea timpului - pe care mirosul și îngălbenirea hârtiei, faşâitul paginilor, sublinierea unui paragraf de către o mână necunoscută îl încărcau de emoție - dispăruse. Ne aflam într-un prezent infinit.