Status Updates From The Years

Să salveze ceva din timpul în care nu vom mai fi niciodată.

Ceea ce conta era captarea, existența surprinsă și duplicată, înregistrată așa cum am trăit-o, cireși în floare, o cameră de hotel în Strasbourg, un bebeluș abia născut. Locuri, întâlniri, scene, obiecte — conservarea completă a vieții. Cu digitalul, realitatea se epuiza.

Nu încetam să dorim să-l „salvăm" într-o frenezie de fotografii și filme vizionabile pe loc. Sute de imagini împrăștiate în cele patru colțuri ale prieteniilor, într-o nouă utilizare so-cială, transferate și arhivate în foldere — care erau rar deschise — pe computer.

Memoria devenise inepuizabilă, dar profunzimea timpului - pe care mirosul și îngălbenirea hârtiei, faşâitul paginilor, sublinierea unui paragraf de către o mână necunoscută îl încărcau de emoție - dispăruse. Ne aflam într-un prezent infinit.

Tudo parecia opressivo. Os EUA eram os donos do tempo e do espaço que ocupavam à sua vontade, segundo as suas necessidades e interesses. Por todo o lado, os ricos cada vez mais ricos e os pobres cada vez mais pobres. Havia gente a dormir em tendas ao longo da circular periférica para entrar em Paris. Os jovens gozavam — "bem-vindos a um mundo de merda" — e insurgiam-se passageiramente. (...)

Vivíamos rodeados de explicações sobre nós próprios, fornecidas incansavelmente na televisão por Mireille Dumas e Delarue, pelas revistas femininas e pela leitura mensal da revista Psychologies - saberes que não ensinavam muito, mas que autorizavam cada um de nós a ajustar contas com os seus pais, que nos ofereciam a consolação de permitirem que juntássemos a nossa experiência de vida à dos outros.