Razvan Nicoara > Recent Status Updates

Înainte de Kahnneman dar sub el. O carte jurnalistică, aproape simpla insa plina de insight. Saiu intuiție. Că despre asta e vorba: despre intuiție din perspectiva unui jurnalist (adică a celui care spune povesti). E faina si distractiva. Însă doar atat. Pentru lucrurile serioase ar trebui citit Kahnneman.

Ce fel de prim si, mai ales, ce fel de-al doilea portret ne-ar face oamenii care ne cunosc ineaproape? Dar ceilalti? Si care ar fi mai real? Saramago citit pe ploaie parca e si mai bun :)

Cartea asta te reinvata sa citesti incet, sa mesteci fiecare cuvant, sa ii simti gustul si apoi, combinat cu ale celorlalte cuvinte, sa pricepi ce savoare are propozitia. Oricum majoritatea sunt scurte, scrise special pentru a fi gustate cu lingurita. Pe alocuri poezie pura.

" Prost mai e omul, spuse paznicul de noapte. Si mereu dispus sa ierte"

"La urma urmei, un elefant nu are prea multe de aratat, ii dai un ocol si gata."

Aici e o joaca perpetua. Si e corect, este despre experienta de a face luni sa existe. Dar sa nu te chinui sa le si conturezi in descrieri interminabile. Doar le faci sa fie pe hartie ca apoi se dezvolta ele singure in mintea cititorului. Altfel, maestri de stil.

De ce imi place Agopian..:) Pai uite cum incepe o carte: "Fric se numea Melkon Zardarian, avea 32 de ani si era profesor de logica in orasul Trapezunt, la scoala manastirii Carmir. Era casatorit si avea doi copii. Nu Bea si nu fuma, stia toate limbile pamantului si nu-i placeau prietenii si nici femeile. In vara acelui an si-a sugrumat nevasta si si-a vandut copiii unui sirian". Asa incepe...