Mihaela Lupu > Recent Status Updates

(...) Nessun animale [...] sa raccontare storie. L'uomo è l'unico animale narrante. 💙

Non sono uno di voi. Sono uno e basta. 💙

Non puoi tornare in un luogo sperando di tornare indietro nel tempo! Ciò che vuoi ritrovare non esiste più da nessuna parte se non nella tua testa...

[,,,] în momentul când toată fiinţa mea se împotrivea lumii exterioare, am reușit să mă pun de acord cu mine însumi. [p. 273]

[...] adevăratul drum al vieţii este determinat din interior; oricât de mult și de inexplicabil pare acest drum a se abate de la calea anticipată de dorinţele noastre, până la urmă el ne conduce totuși în mod constant către ţinta nevăzută a existenţei noastre. [p. 194]

În ce privește recordurile de viteză și îndemânare sportivă, rămân neclintit la părerea șahului Persiei, care, invitat să asiste la un derbi, a răspuns cu înţelepciunea lui orientală: „Pentru ce? Doar știu și eu că un cal poate să fugă mai repede decât altul. Care? Mi-este indi ferent.“ :)))))

La timidezza è una condizione strana dell'anima, una categoria, una dimensione che si apre verso la solitudine.

[2022:] "Niente è cambiato, e tuttavia tutto esiste in un'altra maniera. Non posso descriverlo, è come la Nausea ..." (p.72)

[2022:] "Niente è cambiato, e tuttavia tutto esistein un'altra maniera. Non posso descriverlo, è come la Nausea ..." (p.72)

Nessuno sa tutto, ognuno sa qualcosa, la totalità del sapere risiede nell'umanità.

(...) unele zile sunt făcute numai din miros, când lumea întregă îți intră pe o nară și iese pe cealaltă. Și mai sunt și alte zile când auzi fiecare trompetă și tril al universului. Alte zile sunt pentru gustat, iar altele pentru atins. Ba încă sunt unele bune pentru toate simțurile.

Ciascuno trova nel libro pezzi di se stesso che aveva dimenticato o che ancora non conosceva. (...) Una vita in fondo è fatta dai libri che l'hanno letta.

Poate că cel care urăște uscatul ar trebui să nu se dezlipească de el în veci, fiindcă depărtarea de țărm și lungile zile petrecute pe mare îl fac să viseze mereu pământul și e chinuit de absurditatea faptului de a visa la ceea ce urăște.

Nell'epoca nucleare il mondo sopravvive solo perché ciascun contendente è convinto che il livello morale dell'altro sia abbastanza basso da autorizzare, per rappresaglia, l'annientamento di centinaia di migliaia di persone al primo colpo inferto dall'avversario. Grazie alla radioattività i sopravvissuti non saranno neppure in grado di seppellire i morti...

Ma tutto s'impara. Tutto succede al momento giusto. (...) E tutto quello che ho conosciuto nella vita, fortune e sfortune, mi ha straordinariamente arricchito e mi è servito ogni volta che mi sono messo a scrivere. Io non intingo la penna in un calamaio, ma nella vita. Scrivere, non è vivere. È forse sopravvivere a se stessi.

Bisogna affrettarsi a riderne per non dover piangere perché la vita è davvero troppo strana.

Înainte de orice, lectura sugerează o ordine în haosul vieții noastre: cartea propune o formă, instaurează o formă; ea îl ajută pe cititor să găsească un fir, o soluție, o ieșire din incîlceala vieții și a lumii înconjurătoare. N-o numesc labirint, fiindcă orice labirint are o logică și o finalitate. Viața, nu.

... Dar, la un moment dat, se auzea un fel de strigăt de luptă, vocea unei mame de la fereastră. Stătuse până atunci la pândă, privind la fiecare cinci minute către colţul străzii. "Copii, vedeţi că s-a băgat ulei la alimentară, daţi fuga acum, ca să prindeţi rând!" De fiecare dată ieşeam la joacă având plasele la noi. În clipa în care auzeam un astfel de strigăt lăsam totul baltă. (C.C.)

Dar, la un moment dat, se auzea un fel de strigăt de luptă, vocea unei mame de la fereastră. Stătuse până atunci la pândă, privind la fiecare cinci minute către colţul străzii. "Copii, vedeţi că s-a băgat ulei la alimentară, daţi fuga acum, ca să prindeţi rând!" De fiecare dată ieşeam la joacă având plasele la noi. În clipa în care auzeam un astfel de strigăt lăsam totul baltă.