booburuz > Recent Status Updates

p. 164: „Mi-a spus ieri un călugăr: Locul de odihnă al minţii este inima. Cât e ziua de lungă, mintea nu aude decât gălăgie, ceartă şi huruit, şi tot ce îşi doreşte este linişte. Singurul loc în care mintea va putea găsi pace este liniştea inimii. Acolo trebuie să ajungi”.

p. 164: „Distrage-i atenţia.În loc să-ţi scoţi cu forţa gândurile din cap,dă-i minţii ceva mai bun cu care să se joace.Ceva mai sănătos... Cum ar fi dragostea. Cum ar fi dragostea divină pură!”.

p. 130: „Uită-te în jur la italienii ăştia cumsecade. Uite cât de uşor îşi exprimă sentimentele şi câtă dragoste le oferă celor din familie. Uite cu câtă grijă şi cu cât respect se poartă cu femeile şi cu copiii din viaţa lor”.

Notați cuvintele pe care nu i le-ați spus cînd a fost în viață. Puneți fiecare foaie în cîte un balon, umflați-le și dați-le drumul pe fereastră. Priviți-le cum dansează, înălțîndu-se spre cer. Uitați-vă pe geam către cer și vedeți un mesaj din partea celui drag, care spune: Indiferent ce se întîmplă, eu te voi iubi întotdeauna.”

„Spunîn la revedere celor dragi... Iertarea și regretele... Ori de cîte ori cineva moare, rudele și prietenii care sunt în viață rămîn cu o mulțime de sentimente și regrete nerostite... Luați o foaie și scrieți orice sentiment pentru care vreți să cereți iertare. Apoi luați o altă foaie și scrieți toate regretele pe care le-ați avut de cînd cel drag a trecut în lumea de dincolo.

Corpul fizic este realimentat cu energiile cosmice, iar corpul spiritual face același lucru, numai că la un nivel mai înalt. În starea de vis suntem foarte deschiși la impresiile venite din partea spiritelor, deoarece nu mai participăm la un nivel conștient sau mental.”

„Visele... Mulți oameni m-au întrebat dacă este posibil să iei legătura cu cei care au decedat prin intermediul viselor. DA! Corpul spiritual părăsește corpul fizic în fiecare noapte, atunci cînd mergem la culcare.

„Atunci cînd pierdeți pe cineva, este posibil să resimțiți un sentiment de autoînvinovățire, dar nu este nevoie să vă chinuiți singuri în felul acesta. Fiți buni cu voi înșivă și îmbrățișați-vă singuri. Spuneți-vă cît de mult vă iubiți și vă apreciați pe voi înșivă pentru că sunteți în viață și aveți curajul și tăria de a trece prin această viață incredibilă.”

Întotdeauna puteți să vă bucurați și să fiți fericiți gîndindu-vă la amintirile care vă leagă. Nu micșorați aceste amintiri, pentru că ele sunt tot atît de speciale ca atunci cînd au avut loc.”

„Durerea și vindecarea nu apar peste noapte și nu există o modalitate de a judeca durata de timp necesară cuiva pentru a se vindeca. Întotdeauna cei dragi vor sta alături de voi, chiar dacă nu sunteți conștienți de prezența lor.

„6. Trecerea mai departe. După ce soarele apune, el răsare din nou. Ați trecut printr-o perioadă emoțională incredibilă și uneori vi s-a părut că este insuportabil și că nu mai vreți să mergeți mai departe. Cu toate acestea, a venit timpul și sunteți pregătiți să evaluați viața și să mergeți mai departe.”

„4. Recunoaștere și acceptare. Odată ce am trecut prin șoc, negare, durere, suferință și mînie, vom ajunge în faza de a recunoaște și accepta moartea care a avut loc. Acesta este primul pas în a aduce un oarecare echilibru în viața noastră. Acceptarea morții celor dragi nu înseamnă că suntem de acord cu aceasta.”

„3. Doar simțiți. Primul pas pe calea vindecării este acceptarea situației așa cum e ea în realitate. Pierderea este reală și recunoașterea ei este importantă. Este normal să simțiți. Nu vă reprimați mînia, tristețea, supărarea sau sentimentul neputinței.

d) nu ne mai interesează igiena zilnică; e) devenim deprimați și parcă nu reușim să ne scuturăm de această stare. Din nou, este important să înțelegem că negarea este un stadiu firesc al durerii și că putem pînă la urmă să o depășim.”

„2. Negarea. Ori de cîte ori ne simțim răniți, tendința noastră este de a nega acest lucru. Negarea se poate manifesta în multe feluri: a) ne pierdem interesul sau încetăm să ne mai implicăm în treburile de zi cu zi; b) fie dormim prea mult, fie avem insomnie; c) ne pierdem pofta de mîncare;

„Etape... 1. Șocul. Atunci cînd oamenii aud că cineva drag a murit, prima lor reacție poate fi una de șoc sau pot să simtă un fel de amorțeală. Arată de parcă ar fi în transă, asemenea unor zombie, cum se mișcă fără a fi prea conștienți de ceea ce se întîmplă în jurul lor.”

Este important să înțelegem că a suferi din cauza pierderii cuiva este un lucru normal și destul de firesc.”

„Cum se recunoaște suferința... Durerea are multe forme - fizică, mentală și emoțională. Sentimentul de neputință, anxietatea, insomnia, teama, disperarea, iritabilitatea, mînia, depresia, grețurile, respirația scurtă, palpitațiile inimii, chiar și gîndurile de sinucidere, toate pot fi considerate simptome sau semne ale durerii.

Dar putem să-i simțim întotdeauna și să le dăm voie să facă parte din viața noastră, păstrînd vie în mintea și inima noastră amintirea lor și fiind conștienți că, asemeni unor ființe spirituale care sunt limitate de însușirile materiei, ei sunt alături de noi, chiar mai mult decît înainte.”

„Odată ce cineva părăsește lumea fizică și trece în cea spirituală, nu mai putem să-i simțim niciodată fizic așa cum puteam înainte.

În loc să mă critic și să mă acuz, optez pentru gînduri pozitive de aprobare. Dacă devin conștientă de o situație dificilă, încerc să o privesc dintr-o perspectivă diferită. Mă aprob pe mine însămi.”

Personal, am învățat să îmi ascult dialogul interior. Ori de cîte ori îmi trec prin minte gînduri negative care îmi spun că nu sunt suficient de bună sau că am greșit, îmi recunosc vechile tipare inoculate în copilărie și mă adresez plină de iubire copilului din interiorul meu.

„Dureri de cap...Aprob ceea ce văd la mine. Unul dintre tiparele mentale care generează migrene este nevoia de a ne dovedi că am greșit. Cu prima ocazie în care ai o durere de cap, întreabă-te: „În ce fel mă dezaprob? Ce lucru pe care l-am făcut recent mi-a trezit dezaprobarea?”

„Boala->incapacitatea de a ierta... rezistența opusă vieții într-un anumit domeniu...”

„Mă simt acasă în inima mea. Indiferent unde locuiesc, sălășluiesc în inima mea. Orice om care se iubește pe el însuși începe să se simtă acasă în corpul său.”

Așa se face că valorile copilului nostru pot să difere de ale noastre sub numeroase aspecte. Trebuie să recunoaștem aceste deosebiri și să le acceptăm, chiar dacă nu ne plac sau nu le admirăm. În caz contrar, relația ar putea deveni dificilă.”