Christina > Recent Status Updates

În asemenea condiții, victimele presupun că și Dumnezeu tace. Mulți oameni m-au întrebat de-a lungul anilor cum pot primi ajutor pentru restaurarea acelui sentiment de siguranță în casa lui Dumnezeu. Însuși faptul că se ridică o astfel de întrebare este, sincer vă spun, condamnabil.

Când vocile nu sunt auzite sau nu se ține seama de ele, adesea amuțesc – fie sub constrângere, fie din pricina lipsei de speranță. Tăcerea conducerii bisericești și negarea abuzului reduce și mai mult la tăcere victimele, mețilează credința și distruge speranța.

Și iată, în cuvintele unui supraviețuitor al genocidului din Rwanda : „În jurul meu vedeam doar răul. Nu mai credeam că Dumnezeu este bun. Biserica nu a fost un sanctuar pentru familia mea, ci un cimitir. Dar apoi ai venit tu, cel care m-ai ascultat și ai auzit șoaptele inimii mele frânte. Iar acum pot să cred că și Dumnezeu ascultă și aude durerea mea și va fi refugiul meu, pentru că, prin intermediul tău, am gustat