Guzun Nicolai’s Reviews > Lupul de stepă > Status Update

Nimeni nu-l ura şi nu-i arăta dezgust. Dimpotrivă, avea foarte mulţi prieteni. Mulţi oameni îl agreau. Dar nu avea parte decât de simpatie şi de amabilitate, era invitat, i se făceau cadouri, i se adresau scrisori drăguţe, însă nimeni nu se apropia de el, nicăieri nu se înfiripa vreo legătură, nimeni nu avea de gând, nimeni nu dorea şi nici nu era în stare să-i împărtăşească modul de viaţa.

“Lupul de stepă stătea adâncit în gânduri, rupt atât de muzică, cât şi de lumea din jurul său. Şedea ca un străin, singur şi distant, cu chipul rece, îngrijorat, uitându-se în jos.”

“Căci, din acest punct de vedere, el era totuşi un adevărat creştin, un adevărat martir, deoarece orice asprime, orice critică, orice răutate, toată ura de care era capabil, le îndrepta mai ales şi cu precădere împotriva lui însuşi.”

“Mi-am putut da seama că Haller era un geniu al suferinţei, că îşi formase o genială capacitate de a suferi, nelimitată, îngrozitoare, de genul celei pe care o evocă Nietzsche în unele dintre maximele sale. Totodată, mi-am dat seama că la baza pesimismului său nu stătea dispreţul faţă de lume, ci dispreţul faţă de el însuşi”