Jean d'Ormesson > Quotes

“Le seul avenir de l'avenir est de devenir un passé. Quand l'avenir se jette sur nous, il a tellement hâte de se changer en passé qu'il ne prend que pour un instant, pour un soupir, pour un clin d'œil, pour un éclair la forme fragile du présent. On pourrait presque soutenir que le temps n'a qu'une idée: sauter l'étape du présent.”
― Jean d'Ormesson, Un jour je m'en irai sans en avoir tout dit

“Une des clés évidentes et secrètes de ce monde où nous vivons est qu'il passe son temps dans un éternel présent toujours en train de s'évanouir. Entre un avenir qui n'existe pas encore et un passé qui n'existe déjà plus se glisse une pure abstraction, une sorte de rêve impossible. C'est cette absence haletante que nous appelons le présent. Personne n'a jamais vécu ailleurs que sur cette frontière vacillante entre le passé et l'avenir.”
― Jean d'Ormesson, Un jour je m'en irai sans en avoir tout dit

“Fiecare noțiune, fiecare familie, fiecare individ are o mitologie care dă culoare existenței sale.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“so each day brought a further descent into the depths of concrete existence and a further ascent toward the heights of abstraction.”
― Jean d'Ormesson, The Glory of the Empire: A Novel, a History

“Oricine știe că evidențele ascund întotdeauna sisteme. Nimic nu e mai părtinitor decât imparțialitatea.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“You are young to talk of dying," said the Emperor, looking at Jester. "Learn rather to live, to enjoy the gifts lavished so prodigally by an unknown god: the heat of the sun, the cool of the sea at noon, the scent of the forest in the evening, horses galloping across the plain. You are rich because you are alive. Even unhappiness is still life. Learn to love and enjoy, and learn also to suffer. And, when the time comes, you will learn to die.”
― Jean d'Ormesson, The glory of the Empire;: A novel, a history

“That intersection between dream and reality is what I am attempting to capture here, akin though it is to trying to pinpoint the origin of the Iliad, or what would later become the Roman Empire, or Michelangelo’s Moses, or the theory of gravitation. Nonetheless,”
― Jean d'Ormesson, The Conversation: The Night Napoleon Changed the World

“Nu, nu eram niste ignoranți. Dar eram morți. Timpul ne-o luase înainte.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Dacă aș încerca să definesc în două cuvinte imaginea vieții noastre, aș spune, desigur, că era solidă și ușuratecă. Solidă pentru că era așezată pe baze care nu fuseseră zdruncinate niciodată în trecut și care, evident, nu aveau cum să fie puse la îndoială în viitor.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Odata cu moartea unui bătrân piere pentru totdeauna și ceva din trecut și ceva din istorie. Ceea ce nu mai știu nici eu din secretele bunicului meu, bunicii mele, unchilor mei, verilor mei, nu va putea s-o mai știe nimeni în urma mea.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Un omagiu ironic adus moravurilor ușoare ale timpului.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“E un spectacol fascinant să vezi cum oameni, evenimente, societăți întregi se pun în mișcare. Lumea freamătă de multe ori pentru lucruri care nu prevestesc nimic. E nevoie de talent, și uneori de geniu, ca să deosebești, din multimea de semne prevestitoare, pe cele care preced cu adevărat viitorul. Această forfotă a oamenilor, a raporturilor atât de misterioase care se stabilesc între ei sunt cele care împing istoria înainte. De la cea a popoarelor, a națiunilor, a religiilor până la cea mai modestă, cea a carierelor sau iubirilor care vor hotărî viitorul.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“(...) Germania hitleristă dresa și domina instinctele sălbatice ale omului și punea în slujba ei toată magia pe care o pot genera noaptea, tăcerea și frăția de sânge.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Totul trece, totul moare. Nu există decât un lucru care scapă timpului și nu moare niciodată: moartea. De unde se trag, îmi închipui, legăturile dintre moarte și veșnicie.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“(...) nimicul care a rămas din ceea ce a fost și care nu va mai fi niciodată și despre care nimeni, nicăieri, nu mai păstrează nici o amintiri.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Nu există viață fără accident. Pe măsură ce se scurgeau anii, eram din ce în ce mai puțin convinși că, în cele din urmă totul se va aranja. Acum nu mai suntem așa de siguri. Dar știam din sursă sigură că evenimentele erau greșite atunci când ne produceau neplăceri și că întotdeauna noi eram cei care aveam dreptate. Dumnezeu și regele erau de partea noastră. Această măreață coaliție constituia garanția trecutului. Viitorul poate că îi cam scăpa de sub control. Ei și, ce importanță avea! Noi trăiam în trecut.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Ideea de destin, care îi obsedează pe oameni sub mii de forme, îmi închipui că provine din această stranie coaliție a forțelor destructive, din această imposibilitate de a opri ceea ce se rostogolește pe pantele abisului. Astupi o breșă și se ivesc zece fisuri. Redresezi cârma și furtuna își dubleză forța. Decrepitudinea, decadența, căderea, s-ar zice că se hrănesc singure, și până la fascinație, din propriul vertij. Nu-i nimic de făcut împotriva uzurii, nu-i nimic de făcut împotriva timpului.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Moi, je ne meurs pas. Je continue. Je suis hier, aujourd’hui, demain.”
― Jean d'Ormesson

“(...) ne făcea să ne închipuim că lucrurile nu se schimbaseră deloc. Numai că îmbătrâniserăm asta era tot. Luasem, încetul cu încetul, locul părinților sau a bunicilor noștri, devenisem părinții noștri, iar copiii ne înlocuiseră, deținând la rândul lor rolurile pe care le jucasem odinioară sub măștile copilăriei și adolescenței. Urcasem, sau poate coborâsem, cu o treaptă în istoria acestei lumi, și ceea ce fusesem noi cândva aveau să fie alții astăzi. Căci ceea ce mișcă în primul rând, chiar atunci când nimic nu se mișcă, este timpul imobil, care nu deplasează nimic, dar care macină dinăuntru, care îi strecoară în noi pe părinții noștri, vârsta lor înaintată, osteneala lor și care le injectează altora tinerețea, forța, aviditatea noastră de a cunoaște și tot ceea ce am fost noi.
Timpul însă nu se mulțumește cu aceste translații lineare, cu această biologie în mișcare. El amestecă structurile și constelațiile, modifică corelările, transformă perspectivele și raportul de forțe. Lumea se schimbă necontenit pentru că îmbătrânește. Ea se schimbă mai ales pentru că echilibrele vieții nu încetează niciodată să se rupă. Ele se rup, dar sunt menținute, mai mult sau mai puțin artificial, în virtutea legilor și a deprinderilor, în virtutea tradiției și a voinței. Și-apoi, deodată, întregul edificiu, la capătul nervilor și al puterii, se prăbușește într-o revoluție sau un război, într-un cataclism social, din care nu vor mai supraviețui decât amintiri și mituri. Caleidoscopul se reorganizează pe combinații diferite. Și un nou ev începe, care se va prăbuși la rândul lui, după multă risipă de glorie și sânge.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Totul devenea rapid, brutal, adeseori dur, uneori cam sec li totul dura.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“(...) trecutul meu este trecut, mai trecut decât alte trecuturi, și se scufundă în întuneric.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Un timp care curgea în sens contrar și care nu înceta niciodată să urce spre izvoarele sale. Un spațiu al cărui centru era acest leagăn al familiei spre care moartea ne aducea înapoi.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Timpul, pur și simplu, trecuse pe deasupra, cu cortegiul lui de noutăți și de prefaceri, și aruncase asupra evidenței un fel de văl de obscuritate.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Nimic nu-i mai contagios ca violența. Ea se ia ca tifosul și se încrâncenează în fața obstracolului.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Sistemele se prăbușeșc pentru că sunt sisteme. Dar tocmai pentru că sunt sisteme, elementele care le alcătuiesc rămân multă vreme fără întrebuințare după năruirea ansamblului ale cărui părți erau. Lipsite de legăturile și de sensul lor, ele întâmpină multe greutăți ca să se organizeze din nou. Nu reuseșc, în realitate, decât constituind noi sisteme, la fel de geniale și la fel de nedrepte ca și cele care le-au precedat - poate ceva mai geniale și ceva mai nedrepte? aceasta-i întrebarea -, dar care, în orice caz, vor fi distruse la rândul lor. E ceea ce denumim istorie în care, ca în acele teorii ale fizicii unde alternează explicațiile de undă cu cele prin corpuscul, se pot citi fără deosebire etapele conștiinței către desăvârșirea sa sau succesiunea nedefinită a formelor, a evoluțiilor și a ciclurilor, mai mult sau mai puțin lipsite de sens, mai bogată în orice caz în iluzii decât în progres.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Deznodămintele cad ca trăsnetul. Nu cele ale istoriei, care nu vin niciodată. Ci cele ale vieții, care vin foarte repede.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Trecutul era o pădure mare, foarte frumoasă, unde cât vedeai cu ochii, se încrucișau ramurile acelor arbori care coborau până la noi.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Dragostei nu-i place trecutul. Dragostea răstoarnă și dă brânci, nu privește decât înainte, este inamica tradiției.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“The explanation is that it is rivals rather than enemies who hamper our beginnings, and it is against them we fight until the great conflicts arise which decide ways of life, modes of thought, and the meaning of history.”
― Jean d'Ormesson, The Glory of the Empire: A Novel, a History

“Timpul aducea cu el toate lucrurile care ne distrugeau și de care ne temeam: uzura, delăsarea, schimbarea, declinul și uitarea.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului