Ion Barbu > Quotes

“- Credeti ca mediul nostru are vreo influenta asupra noii generatii?
- Nu inteleg noua generatie. Spiritul ei de grup ma jigneste, obligandu-ma sa-l compar cu nevoia organismelor primare de a se grupa in colonii.”
― Ion Barbu, Joc Secund

“Ochi ce cheama somnul din goluri si il beau.”
― Ion Barbu, Versuri și proză

“Poezia e contrariul starii permanente de revolutie, o definea mai deunazi unul acesti esteti. Este o lirica dezordine revoltata in liniste.”
― Ion Barbu, Joc Secund

“L’arche

J’ai construit dans mon âme inquiète et brisée
Une arche – informe double à la Bible calquée –
Et ce sont des troupeaux, des peuples de pensées,
Soumis au ciel puissant, qui s’y sont embarqués.

Il est temps que du ciel la colère s’abatte !
Une rigide pluie tend sa herse d’acier.
Dans la lourde vapeur le navire se hâte
Sans savoir où il va, sur les flots incliné.

Et le dernier sommet des monts sombre dans l’onde.
Vers quel bord, ô Seigneur, et vers quel Ararat
Hors des brouillards lointains me portent l’eau profonde ?
Sur la mer, un linceul de ténèbres s’abat.

Ah, j’entends quelque part une âme se défaire
Dans l’aigre mélopée de la pluie et des larmes.
Et l’arche dans la nuit, ô Jéhovah, t’espère
Qui scellera, d’un arc-en-ciel, les mers de l’âme.

(Adaptation en français par Jean Rousselot)

[În turburatu-mi suflet am construit o Arcă
- Informa nălucire de biblic corăbier -,
Și turme-ntregi de gînduri pe puntea ei se-mbarcă,
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.

E vremea să se-abată mînia Lui! O ploaie
De stropi rigizi întinde zabrele de otel.
Corabia aleargă… în negura greoaie,
Corabia se-nclină, și-aleargă fără țel…

Și cel din urmă creștet de munte se scufundă…
- Spre care țărm, Stapîne, spre care Ararat
Din bruma depărtării mă poartă-adînca undă?
S-a coborît pe ape lințoliu-ntunecat.

Aud cum se destramă un suflet undeva,
Departe, în a ploii acidă melopee…
E noapte-n larg… Iar Arca te așteaptă, Jehova,
Pe mările din suflet să fereci curcubee.

Sburătorul, 20 decembrie 1919]”
― Ion Barbu