Goodreads helps you follow your favorite authors. Be the first to learn about new releases!
Start by following Lucian Boia.
Showing 1-21 of 21
“Românii nu se implică, românii în loc de soluţii colective, caută mici rezolvări individuale şi atunci nimic fundamental nu se rezolvă, iar tensiunile, fără
încetare se acumulează.”
― De ce este România altfel?
încetare se acumulează.”
― De ce este România altfel?
“Românii aveau însă nevoie de o istorie eroică, tot așa cum aveau nevoie de origini mărețe, pentru a compensa frustrările prezentului.”
― De ce este România altfel?
― De ce este România altfel?
“Țăranii, în orice caz cei cu oarecare stare, nu aveau niciun motiv să se lase atrași de ideologia comunistă: doreau să-și rotunjească proprietățile, nicidecum să le piardă; țăranii săraci, pe de altă parte, erau și teribil de incluți, mulți dintre ei analfabeți, așa încât prea puțini aveau tentații ideologice, comuniste sau de orice altă natură. [...] Nici n-aveau un nivel intelectual de natură să contracareze impactul ideologic al comunismului; „învățătura” comunistă s-a așezat la ei pe un teren virgin. Au fost ușor captați de comunism. Li s-a oferit o promovare socială aproape instantanee la care nici n-ar fi visat. Au avut și satisfacția de a vedea cum în timp ce ei urcă, alții, care față de ei fuseseră până atunci atât de sus, coboară sau se prăbușesc (e și asta o delectare care ține de latura mai puțin lăudabilă a psihologiei umane). S-ar zice că egalitarismul comunist a fost pedeapsa primită de România pentru inegalitarismul anterior.”
― De ce este România altfel?
― De ce este România altfel?
“Națiunea rămâne incomparabil mai prezentă în mințile și inimile oamenilor decât Europa. Uniunea Europeană e un proiect grandios și debil totodată, Față de identitățile naționale, bine conturate, identiatea europeană se arată eminamente difuză: mai curând, tot suma unor identități naționale. Istorii ale Europei sunt nenumărate, dar nu există cu adevărat o istorie, și, mai grav încă, nu există o mitologie. Or, fără un orizont mitologic (mitologie însemnând tot ce e credință puternică), nimic remarcabil nu se înfăptuiește pe lumea asta. Din păcate, Europa e mai mult o birocrație decât o credință.”
― Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine
― Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine
“Deriva clasică a oricărei utopii: o ordine utopică n-are cum fi decât impusă, ceea ce înseamnă violență și teroare.”
― Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950
― Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950
“Cum au putut atâtea spirite alese să fie atrase de o mișcare criminală e o întrebare nelalocul ei. „Spiritele alese” au fost atrase de idealismul mișcării, idealism care, în exces, a condus pe de altă parte la o barbarie fără margini.”
― Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950
― Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950
“Idealismul și violența sunt două fețe inseparabile ale legionarismului, ceea ce pare derutant, unii continuând și astăzi să vadă doar „puritatea” proiectului, iar alții, dimpotrivă, strict dezlănțuirea criminală.”
― Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950
― Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950
“Regele Carol II a avut, aproape în egală măsură, mari calități și mari defecte. Motive pentru a fi admirat și hulit. Din păcate, domnia i s-a sfârșit prost, în condiții tragice pentru țară, așa că imaginea lui în posteritate a rămas mai curând defavorabilă.”
― Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950
― Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950
“We live in the present but we relate to our origins; we have an indisputable identity but we valorize it through the identity of our ancestors. That all this belongs to the realm of the historical and political imaginary does not mean that it is without significance: quite the contrary. In strict reality we are separated from the distant past, but by its imaginary actualization the past becomes a great force in the present.”
―
―
“Să o spunem fără înconjur: deriva dinastică rămâne pentru România o pată ruşinoasă. Nu poate fi invocat un simplu accident al istoriei, e o dereglare izvorâtă din factori binecunoscuţi: insuficienta maturizare politică, cultura acceptării mai curând decât a rezistenţei, reflexulpaternalist... Românii l-au avut pe Ceauşescu fiindcă l-au meritat (nu toţi, dar mulți). Orice societate are ceea ce merită.”
― De ce este România altfel?
― De ce este România altfel?
“Omul aspiră la liberate, dar în egală măsură se și teme de ea.”
― Le Mythe De La Démocratie
― Le Mythe De La Démocratie
“Tot ce merge rău în România nu decurge din vreo orientare greșită sau din proasta gestiune românească; de vină sunt ceilalți: ceilalți care ne-au prădat, ca și ceilalți care nu ne-au sărit în ajutor când aveau datoria să o facă.”
― Istorie şi mit în conştiinţa românească
― Istorie şi mit în conştiinţa românească
“Istoria aceasta cu români altfel decât ceilalți și supuși persecuţiei celorlalţi, paradoxală combinație de superioritate iluzorie cu un obsedant complex de inferioritate, ilustrează o stare de spirit nepotrivită vremurilor de azi. Actualizarea insistentă a unui trecut glorificat și abandonarea în mrejele lui perpetuează confruntarea în raport cu ceilalți și imobilismul în raport cu noi înșine.”
― Istorie şi mit în conştiinţa românească
― Istorie şi mit în conştiinţa românească
“Toți muritorii visează la libertate, dar puțini sînt cei dispuși să evadeze cu adevărat din îngusta lor închisoare.”
― Le Mythe De La Démocratie
― Le Mythe De La Démocratie
“Mai liber ca oricând, grație tehnologiei electronice, individul este și mai controlat ca oricând, grație aceleași tehnologii. Nici un stat polițienesc „tradițional” n-a reușit să pătrundă atât de adânc în intimitatea oamenilor cum reușesc să o facă democrațiile actuale. De altfel, și indivizii au o capacitate mult sporită de a se pândi reciproc. Suntem prinși într-o contradicție: tot mai mult și tot mai puțină libertate.”
― Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine
― Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine
“Greu de găsit o altă ţară care să fi trecut, ca România, prin atâtea regimuri politice de-a lungul unui singur deceniu. O relativă democraţie până la sfârşitul anului 1937. Regimul personal al regelui Carol II din februarie 1938 până în septembrie 1940. Statul naţional-legionar din septembrie 1940 până în ianuarie 1941. Puterea concentrată în mâinile Conducătorului: generalul (apoi mareşal) Ion Antonescu (deja asociat cu legionarii în lunile anterioare), din ianuarie 1941 până în august 1944. Scurta etapă democratică (cu destule limitări, de altfel) din august 1944 până în februarie 1945. Guvernarea Petru Groza, comunizantă, din martie 1945 până la sfârşitul lunii decembrie 1947. Iar la 30 decembrie 1947, odată cu proclamarea Republicii Populare Române, intrarea deplină într-un sistem comunist. În doar zece ani, o succesiune de şapte regimuri, acoperind întreg evantaiul politico-ideologic, de la extrema dreaptă la extrema stângă şi de la democraţie la totalitarism.”
―
―
“Din păcate, elevii nu fac decât să memo-
reze o nesfârșită litanie, când vocaţia reală a istoriei ar fi tocmai exercițiul de inteligenţă. Istoria pare a fi rămas la obiectivul de a forma patrioți, nu oameni capabili de a judeca independent lumea și evenimentele.”
― Istorie şi mit în conştiinţa românească
reze o nesfârșită litanie, când vocaţia reală a istoriei ar fi tocmai exercițiul de inteligenţă. Istoria pare a fi rămas la obiectivul de a forma patrioți, nu oameni capabili de a judeca independent lumea și evenimentele.”
― Istorie şi mit în conştiinţa românească
“Cum funcționa justiția sub Ștefan cel Mare ne spune Grigore Ureche, cronicarul moldovean: „Fost-au acest Ștefan Vodă om nu mare de stat, mânios și de grabă a vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omora fără județ”. Mi se pare interesant că acest gen de comportament nu pare să ne deranjeze (retrospectiv) câtuși de puțin. La fel stau lucrurile și cu Vlad Țepeș, conteporanul muntean al lui Ștefan cel Mare. Bine, îi cam plăcea să tragă în țeapă, dar a fost un mare patriot.”
― Românii și Europa: o istorie surprinzătoare
― Românii și Europa: o istorie surprinzătoare
“Condiție fundamentală a democrației, libertatea de expresie a câștigat enorm în ultima vreme, sprijinindu-se în mare măsura tot pe arsenalul electronic. Fiecare individ poate să comunice tot ce-i trece prin cap oricui e dispus să-l asculte. Riscul e pe măsura câștigului: acela al unei învălmășeli de mesaje ieșite de sub control. Pe de altă parte, în sens opus aceste dezlănțuiri de libertate, responsabilii oridinii sociale se străduiesc să mențină dezbaterea publică între limte considerate „corecte”, multiplicând regulile și tabuurile. „Corectitudinea politică„ a ajuns să țină loc de cenzură. E tot mai greu să te strecori printre interdecții, cu riscul de a fi taxat drept „rasist”, „antisemit”, „islamofob”, „misogin”, „homofob”... Libertatea fără zăgazuri interferează cu libertate îndiguită: se vor putea asorta aceste mari tendințe?”
― Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine
― Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine
“Vom reuși într-o zi să nu fim rasiști, și nici misogini, bucurându-ne totuși de bogăția diferențelor?”
― Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine
― Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine
“Într-o
exprimare sumară şi prea puţin academică, dar poate mai
aproape de adevăr, se poate spune că războiul a fost
rezultatul unei nemărginite prostii colective. Nu e deloc
încurajator că o prostie de asemenea proporţii s-a înscris
drept eveniment fondator al secolului al XX-lea. Mai toate
frământările şi transformările ulterioare pornesc din august
1 9 14: istoria ar fi avut alt curs fără Primul Război Mondial.”
― Tragedia Germaniei. 1914-1945
exprimare sumară şi prea puţin academică, dar poate mai
aproape de adevăr, se poate spune că războiul a fost
rezultatul unei nemărginite prostii colective. Nu e deloc
încurajator că o prostie de asemenea proporţii s-a înscris
drept eveniment fondator al secolului al XX-lea. Mai toate
frământările şi transformările ulterioare pornesc din august
1 9 14: istoria ar fi avut alt curs fără Primul Război Mondial.”
― Tragedia Germaniei. 1914-1945




