Constantin Noica > Quotes

“De aceea nu sîntem, în lume, decît ceea ce se întîmplă să fim. Un prieten, o dragoste,cărţile, luna de ieri-noapte, astea toate ne construiesc. Noi ne facem din propria noastră risipire. Fiecare om este dezordinea sa.”
― Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple

“Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă ești fericit.”
― Constantin Noica

“Singurătatea absolută? O concep cîteodată aşa: în tren, pe un culoar ticsit, stînd pe geamantan. Eşti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te mişti; dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu. Eşti undeva, între o staţie şi alta, rupt de ceva, în drum spre altceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtînd după tine un alt tren, cu oameni, situaţii, mărfuri, idei, una peste alta, în vagoane pe care le laşi în staţii, le pierzi între staţii, le uiţi în spaţii, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur.

îmi plac curbele căilor ferate. Sînt îndeajuns de plecate pentru ca un tren în viteză să nu cadă în afară, dar şi îndeajuns de puţin plecate pentru ca un tren fără viteză să nu cadă înăuntru. Coexistenţa contrariilor.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Într-o aşa serioasă măsură mi se pare de negîndită viaţa, încît dacă m-aş gîndi efectiv ce să răspund la o întrebare uzuală ca: "ce mai faci?" aş constata că întrebarea aceasta e printre cele mai grele cu putinţă. Căci „fac“ o mie de lucruri: aş putea să spun că gîndesc, că sînt bine, că gîndesc ceva, că gîndesc altceva, că am fost pe stradă, că nu fac nimic. Ce să spun? Care e lucrul pe care trebuie să-l spun celui care mă întreabă? Şi nu numai atît. Care e lucrul pe care trebuie să i-l spun lui, acum?
Şi mai mult: ce trebuie să-i spun lui,acum, despre mine?Aşadar ar trebui să respect mai multe serii de adevăruri:
a) adevărul lucrului, să aleg, adică, un lucru dintre cele o mie pe care le-am făcut realmente;
b) să aleg adevărat pentru cel care mă întreabă, adică să aleg unul dintre lucrurile acelea care privesc raporturile mele cu el;
c) să aleg un lucru adevărat pentru clipa de faţă, pentru ceea ce se întîmplă acum între el şi mine;
d) să fie totuşi un lucru al meu.Şi credeţi că astea sînt singurele adevăruri de respectat? Atunci ce să-i răspund? Mă cuprinde o panică, panica mea formală…”
― Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple

“Urmăresc cu interes, cînd se opresc două trenuri în staţie, cu ce aviditate se uită oamenii unii la alţii. E prea puţin să spui că vor să întîlnească o cunoştinţă. Nu, e un
sentiment metafizic: vor să vadă pe
celălalt.
Fiecare se vede pe sine în celălalt. Şi rîde.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Ce stupid: stai în cancelarie zece minute, îţi compui o mască, intri în sala de curs, ţii prelegerea şi te întorci. Aşa se prăpădesc adevărurile: cînd nu se mai rostesc la întîmplare. Ce fac profesorii aceştia? Vehiculează idei. Huxley descria odată civilizaţia prin vaporul acela cu cartofi, care se încarcă într-o parte a globului spre a fi descărcat într-alta. Aşa e şi cultura: iei de aci şi descarci dincolo. E foarte folositor, fireşte. Dar e ce este civilizaţie în cultură. Singura şcoală valabilă, singura şcoală creatoare de cultură e aceea în care profesorul însuşi trece examene.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Facem confesiuni pe care nimeni nu ni le cere. Te trezeşti mărturisind lucururi atât de crude, încât celălalt face semne, aprobă, doar ai să închei tu; dar tu, necruţător, continui. Vrei să spui totul. Exact ca în scenele mari ale lui Dostoievski.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Ce înfrângere să recunoşti că nimic din afară nu te mai interesează şi nimic dinnăuntru nu te mai însufleţeşte! E de necrezut să spunem cu atâta seninătate,cu atât de puţină sfială:mă plictisesc”
― Constantin Noica, Eseuri de duminică

“În fiecare din noi stă un Adam care așteaptă să fie iarăși singur.”
― Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple

“Libertatea de a fi absurd stă la originea filozofiei. Şi poate că măsura, înţelepciunea, „mioriticul" — în sens nefilozofic — ne-au împiedicat pe noi, românii, să avem o filozofie mare. Oamenii aceştia de pe la noi sunt înţelepţi în materie de gîndire — unde trebuie ceva sminteală — şi sunt smintiţi în viaţă. Cuminţenia lor, pe care o mai numesc şi românească, asta e. Resemnare, seninătate, împăcare, în filozofie. Şi dincolo? Haos.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Dacă vrei ca
viaţa să nu te obosească şi să nu te doară niciodată, dacă
vrei s-o ocoleşti, ca să fii liber, ca să fii tu – pierde-te în
marile probleme sau cheltuieşte-te în micile aventuri. Căci
ele te costă atât de puţin. . .”
― Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple

“Filozofia nu e posibilă decît în oraş, printre oameni, pe pieţele acelea de care nu se dezlipea Socrate. Singură întîlnirea cu celălalt ţi-o dă. Puneţi etaje peste etaje, suprimaţi grădinile (sau lăsaţi cel mult aceste convenţionale grădini publice) — şi undeva, lîngă o scară de serviciu, se va naşte un filozof.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Suflet slav fără dimensiunea infinităţii, adică fără esenţialul sufletului slav, aceasta părem câteodată să avem. Facem de pildă confesiuni pe care nimeni nu ni le cere. Te trezeşti mărturisind lucruri atât de crude, încât celălalt face semne, aprobă, doar ai să închei; dar tu, necruţător, continui. Vrei să spui «totul». Exact ca în scenele mari ale lui Dostoievski.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Când mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniştit: sunt totuşi mai bun decât atât.”
― Constantin Noica

“Rolul cel mai frumos pe care îl poţi juca în viaţa anumitor oameni este de a desfiinţa pe un altul care a jucat un rol.Nu exişti,fireşte;eşti uitat.Dar târăşti în căderea ta pe un altul.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Inţeleg concret — ceea ce nu e evident pentru psihologi şi filozofi — că gândirea precede cuvântul. Copilul de un an vede un domn şi zice: «tata». Noi, oamenii mari, îl corectăm: «nu e tata». Dar el nici nu voia să spună că e tata; ci că este ca tata: domn sau înalt, sau cu ochelari. Şi ne întoarce spatele, pentru că suntem oameni neserioşi, care au descoperit cuvântul ca să nu se mai înţeleagă între ei.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Eşti undeva,într-o staţie şi alta,
rupt de ceva,
în drum spre altceva,
scos din timp,
scos din rost,
purtat de tren,
purtând după tine un alt tren,
cu oameni,situaţii,mărfuri,idei,
una peste alta,
în vagoane pe care le laşi în staţii,
le pierzi între staţii,
golind lumea,
gonind peste lume,
singur,
mai singur,
nicăieri de singur.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Mi-a dispărut o pagină din acest jurnal.Ce spusesem acolo? Era poate ceva adînc,ceva hotărîtor. Mă cuprinde deodată neliniştea să mă ştiu străin de mine, de ce am mai bun în mine, şi înţeleg vorba ciudată a lui Augustin: e în noi ceva mai adînc decît noi înşine.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Îţi vine să crezi,uneori,că noi,cei care purtăm de grijă la toate,nu mai avem răbdare să experimentăm destul cu noi înşine.Trebuie să vină peste noi stări neaşteptate şi nedorite spre a ne da măsura,spre a ne pune la lucru virtuţile.Ce deprimare trebuie să se fi abătut peste noi,ce osteniţi trebuie să fim,ce devreme plictisiţi de toate,ca să nu ne putem însufleţi fără constrângere,să nu fim cu adevărat noi înşine fără intervenţia unor puteri străine de noi.Cât de paralizaţi trebuie să fim de simţământul mediocrităţii noastre!Căci numai conştiinţa unei mediocrităţi de neînfrânt explică,dar nu scuză,tot ceea ce nu este fiecare dintre noi.”
― Constantin Noica, Eseuri de duminică

“Ne jucăm. Nu trebuie să se întâmple nimic cu adevărat.
Să ne jucăm numai. Cine nu ştie să se joace, acela nu-şi trăieşte omenia.
Într-un anumit sens, nu vreau să spun decât că viaţa nu
trebuie efectuată până la capăt. O putem trăi în virtualitate; de ce s-o actualizăm? Ea se poate începe, numai; de ce s-o şi sfârşim? Lucrurile care se sfârşesc, te sfârşesc şi pe
tine. Dacă te predai lor – când au încetat ele de a mai fi,
încetezi şi tu de a mai fi.”
― Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple

“Ce trist păcat deznădejdea! Îl întâlnești sub toate formele în țara noastră, începând de la forma blajină în aparență, dar cât se poate de vinovată, a strâmbăturii sceptice, și până la deznădejdea iremediabilă, patetic proclamată. Oamenii care n-au făcut încă nimic deznădăjduiesc de tot. Oameni care n-au fost animați de nici un soi de voință producătoare declară deschis că orice voință e condamnată, aci, mediocrității. De ce, cu ce drept, după ce experiență?”
― Constantin Noica, Eseuri de duminică

“Cum nu are această întunecată generație tânără tot romantismul începutului? Tot ce faci e început, și nu depinde decât de tine pentru a fi început temeinic.”
― Constantin Noica, Eseuri de duminică

“Cauţi toată viaţa un să întâlneşti un om care să te înveţe cheia lucrurilor şi a vieţii,altceva decât ştiai;îl întâlneşti în sfârşit,îl întrebi şi,în loc să afli acel altceva,eşti trimis îndărăt la propria ta fiinţă,de care nu ştiuseşi cum să te lepezi mai repede! Atunci îţi spui:nu,nu sepoate să fie vorba despre mine.Eu sunt un biet om din mulţime;nu la mine s-a gândit înţeleptul când a spus:fii tu însuţi.”
― Constantin Noica, Eseuri de duminică

“Nemultumiti, asa ne simtim in fond. Nemultumiti insa nu intocmai unui Cantemir, care venea cu tot Occidentul in el sa se aplece asupra neamului romanesc. Nemultumiti de ceea ce stim ca puteam fi si nu suntem inca. «Tot ce nu e profetie in Romania - spunea Emil Cioran - este un atentat impotriva Romaniei.» Nu se putea spune nimic mai aspru impotriva eternitatii romanesti.”
― Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc

“Am găsit încă un om de care mă pot despărţi.Căci un om plin,bogat,valabil,e unul căruia printr-un cuvânt îi poţi spune nespus de mult.Vă strângeţi mâna,vă uitaţi unul în ochii altuia şi s-a întâmplat ceva.E un pact între voi:"acum ne putem despărţi".Căci orice v-ar despărţi de acum înainte,sunteţi doi oameni care s-au întâlnit.
Asta e esenţialul:să te întâlneşti cu celălalt.Finalul- care trebuie să însemne întodeauna o reluare atuturor temelor-devine acum posibil.Oamenii aceştia,lângă care stai ceasuri întregi şi care stau ceasuri întregi lângă tine,spre a nu obţine nimic nici unii de la alţii,sunt aşa de anoşti încât nici măcar nu te poţi despărţi de ei.
Număr ceasurile bune după numărul despărţirilor posibile.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Nu am vroi să avem aerul că predicăm cumințenia, acea cumințenie nătângă, dincoace și dincolo de care nu este nimic. Dar nu se poate admite că inteligența și neliniștea omului tânăr de azi să fie numai prilej de scepticism și deznădejde, iar nu și de creație. E prea mult îndemn la lucru, în împrejurările culturale pe care le trăim, pentru a nu simți, sau pentru a nu face pe alții să simtă, că avem cu toții o oarecare misiune de îndeplinit.”
― Constantin Noica, Eseuri de duminică

“De ce are ecouri de mediocritate uneori?Poate pentru că a comunicat prea mult cu oamenii mediocri.I s-au pus întrebări mediocre şi a trebuit să le răspundă.
Calitatea se păstrează numai prin întrebări de calitate,sau măcar de sinceritate.Ceea ce macină spiritul sunt întrebările grosolane.Nimeni nu rezistă:cade în profesorat.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic

“Când un tânãr anumit iubeste o fatã anumitã, un tânãr în general iubeste o fatã în general.”
― Constantin Noica, Povestiri despre om

“De obicei, oamenii îşi închipuie că se definesc
prin ocupaţiunile lor şi, în primul rând, prin activitatea lor socială; dar, omeneşte vorbind, ei se definesc mult mai bine prin iniţiativele pe care le iau singuri şi atunci când sunt liberi să facă orice.”
― Constantin Noica, Eseuri de duminică

“E curios cum sub regimurile de libertate oamenii cad sub o tiranie: cea a locului comun. Şi mă întreb daca nu e mai tristă decît oricare alta.”
― Constantin Noica, Jurnal filozofic