Alina Nelega

“[…] elle a horreur du sol couvert de crasse gluante puant l’urine du couloir bondé de gens sales et affamés sans horizon et qui ne lisent ni Henri James ni Aldous Huxley. Ceux-là, au moins, ils vous aident vachement à survivre, ils vous téléportent à l'époque victorienne ou dans les petites villes américaines des livres de Carson McCullers, partout ailleurs, surtout pas ici, dans Les Lusiades de Camões, sur la mer, là où l'air est salé et les poissons frais vous sautent directement dans la poêle, pas la peine de faire quatre heures de queue pour se les procurer.
(p. 94)”
― Alina Nelega, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat

“Acum se uită toți la ea, o evaluează după picioare și țâțe. Abia așteaptă să îmbătrânească odată, să nu mai vrea nimeni să pună mâna pe ea, să nu-i mai deschidă nimeni ușa și să nu-i mai pupe nimeni mâna, să nu-i mai aprindă nimeni țigara - iar dacă se ferește, s-o considere agresivă și s-o taxeze drept feministă, cuvânt injurios, că alea nu vor să fie femei, vor să fie bărbați. Să nu mai trebuiască să stea la locul ei și să-și cunoască lungul nasului, să nu se mai simtă datoare să zâmbească politicos la aluziile porcoase. Să aibă varice și păr pe față, să nu se mai excite nimeni uitându-se la sânii ei căzuți - atunci o să fie liberă și urâtă. Dar tot n-o să fie decât o femeie demnă de dispreț, fiindcă femeile nu au voie să fie urâte, numai bărbații pot să pută, sa-și lase burtă și să umble în maiouri scârboase peste pieptul păros, să râgâie, să se scarpine între picioare și să chelească.”
― Alina Nelega, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat