Horea Sibișteanu's Blog

 Aflii c�� ni��te prieteni foarte apropia��i sunt COVID pozitiv.Te sperii si mai tare. ��n ultima vreme ai tot auzit de persoane apropiate, detectate pozitiv, dar nimeni din cercul tau apropiat. Ar fi trebuit sa fi plecat ��mpreun�� la drum, dar nu mai pleca��i.

A doua zi de de diminea���� te treze��ti cu o usturime ��n g��t. ��mi aduci aminte c�� ai b��ut ap�� rece din frigider f��r�� s�� o ��ndoi cu aia la temperatura camerei. Te cer��i ��n g��nd pentru c�� ��ti c�� faci ro��u ��n g��t foarte u��or.

Ajungi la munc�� ��i pe displayul portalului scrie 36.6. Doamna de la recep��ie se uit�� lung. Era preg��tit�� s�� ����i spun��: ���Da ��tiu, sunte��i mort���. E gluma pe care o faci ��n fiecare diminea���� c��nd pe afi��aj  scrie LO. Temperatura ta diminea��a e undeva la 35.7. ��i spui tu: ���E vineri, nu mai sunt mort, c�� vine weekendul���. R��de. R��zi ��i tu.

Pe la 11 ��ncepe s�� te frig��  ochii. Te duci la termometrul din birou iar ��la ����i arat�� 36.8. Pe list�� vezi c�� mai au ��i al��ii temperatura aia. O ora mai t��rziu sitmi c�� ����i frige limba. ����i iei temperatura ��i vezi c�� e 37.2. Rogi o coleg�� s�� vad�� dac�� ai febr��. Pune m��na pe frunte ��i zice c�� nu ai. ����i spui c�� e��ti obosit. Te-ai culcat t��rziu toat�� s��pt��m��na.

Pleci la pr��nz de la birou s�� te ��nt��lne��ti cu un posibil furnizor. Discu��i cu ei dou�� ore, ��n soare, pe o teras��, du�� care ����i propun s�� mergi s�� le vezi o lucrare ��ntr-un mall. Intra��i mai mu��i odat��, iar dup�� tine portalul ��ip��. Te opre��ti s�� vezi cine a trecut. E o femeie. Nu e cu voi. Pe display Scrie: 38.6. Portarul o mai pune s�� treac�� odart��. 36.6. ��tii c�� e��ti tu ��i c�� a reac��ionat portalul mai greu. ��ncepi s�� tremuri de spaim��.

O or�� mai t��rziu ajungi acas��. Dup�� ce te speli ����i iei termometrul ��i ��l pui la sub bra��. ��ip�� diferit ca de obicei. Te ui��i la el e 38.3. Intri pe CFR ��i ����i anulezi trenul. Dai un telefon ��i spui c�� nu mai ajungi. Apoi suni o prieten�� sa o ��ntrebi unde ��i-a f��cut testul PCR. Suni, te programezi pe a doua zi la prima or��.

Te pui ��n pat s�� dormi. Iei un agocalin si un nurofen.O ora mai tarziu ��ti iei din nou temperatura. A mai scazut. E 37.7. Iti faci un ceai, il bei si te pui in pat. Adormi. Te trezesti ud, ��ncerci sa te ridici din pat si nu po��i. Capule prea greu si cazi ��napoi pe spate. Te rasucesti pana ajungi la marginea patului, ��ncerci sa lasi picioarele jos din pat si sa te ridici in fund dar nu iti iese. Cazi de tot. Te doare tot corpul. Simti cum transpiratia de pe maioul ud a sarit in aer la contactul cu podeaua si acum picura pe tine. Cu chiu cu vai te ridici si te rezemi de marginea patului. Iei telefonul. Il scapi. Nu po��i sa tii pumnul strans. R��spunzi la un mesaj cu audio. Iti dai adresa, completa, in caz ca e nevoie sa sune cineva pentru tine la ambulanta. Iti ei temperatura si astepti. E 39.4.

Te culci la loc. ��nainte sa adormi ��ncepi sa iti pui tot felul de ��ntreb��ri: ce bagaj sa iti faci pentru spital, ca nu ai fost niciodat�� internat. Doua pijamale, doua prosoape, o carte, incarcatoare, oare sa iti iei si crema de fata sau serurile pentru ten? Iti dai seama ca ai aruncat toate hainele pe jos si ca e dezordine. Ai vase nesp��late in chiuveta si  nu ai pus incalatile in dulap. Te gandesti ca daca suni la ambulan��a, ii astepti jos, sa nu vada dezordinea. Adormi.

Te treze��ti dup�� doua ore lac de apa si ��nghe��at de frig. \te ridici din pat greoi. Esti amte��it. De schimbi, te duci la baie, te ��ntorci ��i ����i faci bagajul de spital. Apoi str��ngi din lucruri ��i  faci pu��in�� ordine. Dai de termometru. ��l pui la subra�� li a��tep��i. 37.7. Iei telefonul de pe jos ��i te ui��i prin mesaje. Au mai aflat c��teva persoane c�� ����i e r��u. Nu vrei s�� ��i speri ��i le spui c�� e��ti mai bine. ��i c�� m��ine o s�� fie bine.

Apoi ����i aduci aminte c�� a��a e la fiecare r��ceal�� de var��. E o noapte ��n care faci febr�� ��i frisoane de dou�� ori iar apoi nu mai ai nici pe dracu. ��nafar�� de ro��u ��n g��t. ����i cuno��ti corpul, ��tii c�� a��a lupt�� cu infec��iile. ��ncepi s�� r��zi. P��n�� la covid niciodat�� nu ��i-ai luat temperatura c��nd ai f��cut frisoane. Niciodat�� c��nd ai fost r��cit nu ��i-au scris at����ia oameni s�� te ��ntrebe cum e��ti.

Peste noapte mai ai un episod de febr�� ��i frisoane. Delirezi ��i cau��i s�� afli de ce se cheam�� strada pe care stai a��a. Ce ��nseamn�� M��ntuleasa? Diminea���� c��nd te treze��ti ai temperatura normal��. 36.3.  Te speli, te ��mbraci si pleci pe jos la clinic��. Dac�� totu��i ai covid ��i il dai in uber. La recep��ie te ��ntreab�� unde pleci de vrei testul COVID. Ca s�� nu pari nebun le spui c�� ai fost r��cit ��i c�� te ��ntorci la munca dup�� medical ��i au nevoie s�� vad�� c�� nu ai covid. Le explici c�� de aia vrei ��i un exudat. Faci analizele ��i pleci.

Dormi mai toat�� ziua ��i nu m��n��nci mai nimic. Te enerveaz�� toate telefoanele. Le explici tuturor acela��i lucru. Afli c�� cineva apropiat are COVID. Te panichezi din nou. ��ncepi s�� miro��i ce e pe l��ng�� tine. Te apuci de m��ncat doar s�� vezi dac�� ai gust. ��i se pare c�� te dor muschii. Dar tu ai c��zut din pat cu o sear�� ��nainte. Logic s�� te doar��. 

A treia zi trece mai bine. Nu mai ai febr��. e��ti mai pu��in ame��it ��i te sim��i odihnit. Faci un du��, m��n��nci,  te uiti la filme. Nu prea po��i s�� cite��ti si capul te doare destul de tare. Din or�� ��n or�� verifici fac�� au ap��rut rezultatele. Nu au cum s�� apar��. Prietenii te ��ntreab�� dac�� ai nevoie de ceva. Te descurci, ��i refuzi,

Ziua 4. ��nafar�� de c��teva mailuri de munc�� nu ai chef de nimic. Ai anun��at c�� e��ti in medical ��i a��tep��i. Dai reresh la pagina de analize de la clinic�� din 10 ��n 10 minute. La un moment dat e un reflex ��i te a��tep��i s�� apar�� acela��i lucru. Dar c��nd nu, ����i st�� inima ��n loc. Rezultatul e acolo.  Dac�� totu��i e pozitiv. E o infec��ie ��n g��t ��i un COVID asimptomatic. Nu se poate? ����i e fric�� s�� deschizi. Dar o faci. Cite��ti tot de dou�� ori s�� te asiguri c�� ai ��n��eles corect. E��ti negativ. Trimi��i buletinul medicului de familie ��i apoi ��ncepi s�� le scrii tuturor: Negativ! Prime��ti mesaje ��napoi. Majoritatea ����i spune c�� era sigur��. c�� te-ai stresat degeaba. Te enervezi maxim. Ei erau aia care te ��ntrebau dac�� ai COVID c��nd le-ai spus c�� ai f��cut febr��. 

G��tul ��nc�� te doare, ��ncepi s�� ��i tu��e��ti pu��in. Dar nimeni nu te mai ��ntreb�� cum e��ti. Nu ai COVID, nu mai e��ti de interes.

Pe cur��nd...

 Aflii că niște prieteni foarte apropiați sunt COVID pozitiv.Te sperii si mai tare. În ultima vreme ai tot auzit de persoane apropiate, detectate pozitiv, dar nimeni din cercul tau apropiat. Ar fi trebuit sa fi plecat împreună la drum, dar nu mai plecați.

A doua zi de de dimineață te trezești cu o usturime în gât. Îmi aduci aminte că ai băut apă rece din frigider fără să o îndoi cu aia la temperatura camerei. Te cerți în gând pentru că ști că faci roșu în gât foarte ușor.

Ajungi la muncă și pe displayul portalului scrie 36.6. Doamna de la recepție se uită lung. Era pregătită să îți spună: ”Da știu, sunteți mort”. E gluma pe care o faci în fiecare dimineață când pe afișaj  scrie LO. Temperatura ta dimineața e undeva la 35.7. Îi spui tu: ”E vineri, nu mai sunt mort, că vine weekendul”. Râde. Râzi și tu.

Pe la 11 începe să te frigă  ochii. Te duci la termometrul din birou iar ăla îți arată 36.8. Pe listă vezi că mai au și alții temperatura aia. O ora mai târziu sitmi că îți frige limba. Îți iei temperatura și vezi că e 37.2. Rogi o colegă să vadă dacă ai febră. Pune mâna pe frunte și zice că nu ai. Îți spui că ești obosit. Te-ai culcat târziu toată săptămâna.

Pleci la prânz de la birou să te întâlnești cu un posibil furnizor. Discuți cu ei două ore, în soare, pe o terasă, duă care îți propun să mergi să le vezi o lucrare într-un mall. Intrați mai muți odată, iar după tine portalul țipă. Te oprești să vezi cine a trecut. E o femeie. Nu e cu voi. Pe display Scrie: 38.6. Portarul o mai pune să treacă odartă. 36.6. Știi că ești tu și că a reacționat portalul mai greu. Începi să tremuri de spaimă.

O oră mai târziu ajungi acasă. După ce te speli îți iei termometrul și îl pui la sub braț. Țipă diferit ca de obicei. Te uiți la el e 38.3. Intri pe CFR și îți anulezi trenul. Dai un telefon și spui că nu mai ajungi. Apoi suni o prietenă sa o întrebi unde și-a făcut testul PCR. Suni, te programezi pe a doua zi la prima oră.

Te pui în pat să dormi. Iei un agocalin si un nurofen.O ora mai tarziu îti iei din nou temperatura. A mai scazut. E 37.7. Iti faci un ceai, il bei si te pui in pat. Adormi. Te trezesti ud, încerci sa te ridici din pat si nu poți. Capule prea greu si cazi înapoi pe spate. Te rasucesti pana ajungi la marginea patului, încerci sa lasi picioarele jos din pat si sa te ridici in fund dar nu iti iese. Cazi de tot. Te doare tot corpul. Simti cum transpiratia de pe maioul ud a sarit in aer la contactul cu podeaua si acum picura pe tine. Cu chiu cu vai te ridici si te rezemi de marginea patului. Iei telefonul. Il scapi. Nu poți sa tii pumnul strans. Răspunzi la un mesaj cu audio. Iti dai adresa, completa, in caz ca e nevoie sa sune cineva pentru tine la ambulanta. Iti ei temperatura si astepti. E 39.4.

Te culci la loc. Înainte sa adormi începi sa iti pui tot felul de întrebări: ce bagaj sa iti faci pentru spital, ca nu ai fost niciodată internat. Doua pijamale, doua prosoape, o carte, incarcatoare, oare sa iti iei si crema de fata sau serurile pentru ten? Iti dai seama ca ai aruncat toate hainele pe jos si ca e dezordine. Ai vase nespălate in chiuveta si  nu ai pus incalatile in dulap. Te gandesti ca daca suni la ambulanța, ii astepti jos, sa nu vada dezordinea. Adormi.

Te trezești după doua ore lac de apa si înghețat de frig. \te ridici din pat greoi. Esti amtețit. De schimbi, te duci la baie, te întorci și îți faci bagajul de spital. Apoi strângi din lucruri și  faci puțină ordine. Dai de termometru. Îl pui la subraț li aștepți. 37.7. Iei telefonul de pe jos și te uiți prin mesaje. Au mai aflat câteva persoane că îți e rău. Nu vrei să îi speri și le spui că ești mai bine. Și că mâine o să fie bine.

Apoi îți aduci aminte că așa e la fiecare răceală de vară. E o noapte în care faci febră și frisoane de două ori iar apoi nu mai ai nici pe dracu. Înafară de roșu în gât. Îți cunoști corpul, știi că așa luptă cu infecțiile. Începi să râzi. Până la covid niciodată nu ți-ai luat temperatura când ai făcut frisoane. Niciodată când ai fost răcit nu ți-au scris atâția oameni să te întrebe cum ești.

Peste noapte mai ai un episod de febră și frisoane. Delirezi și cauți să afli de ce se cheamă strada pe care stai așa. Ce înseamnă Mântuleasa? Dimineață când te trezești ai temperatura normală. 36.3.  Te speli, te îmbraci si pleci pe jos la clinică. Dacă totuși ai covid și il dai in uber. La recepție te întreabă unde pleci de vrei testul COVID. Ca să nu pari nebun le spui că ai fost răcit și că te întorci la munca după medical și au nevoie să vadă că nu ai covid. Le explici că de aia vrei și un exudat. Faci analizele și pleci.

Dormi mai toată ziua și nu mănânci mai nimic. Te enervează toate telefoanele. Le explici tuturor același lucru. Afli că cineva apropiat are COVID. Te panichezi din nou. Începi să miroși ce e pe lângă tine. Te apuci de mâncat doar să vezi dacă ai gust. Ți se pare că te dor muschii. Dar tu ai căzut din pat cu o seară înainte. Logic să te doară. 

A treia zi trece mai bine. Nu mai ai febră. ești mai puțin amețit și te simți odihnit. Faci un duș, mănânci,  te uiti la filme. Nu prea poți să citești si capul te doare destul de tare. Din oră în oră verifici facă au apărut rezultatele. Nu au cum să apară. Prietenii te întreabă dacă ai nevoie de ceva. Te descurci, îi refuzi,

Ziua 4. Înafară de câteva mailuri de muncă nu ai chef de nimic. Ai anunțat că ești in medical și aștepți. Dai reresh la pagina de analize de la clinică din 10 în 10 minute. La un moment dat e un reflex și te aștepți să apară același lucru. Dar când nu, îți stă inima în loc. Rezultatul e acolo.  Dacă totuși e pozitiv. E o infecție în gât și un COVID asimptomatic. Nu se poate? Îți e frică să deschizi. Dar o faci. Citești tot de două ori să te asiguri că ai înțeles corect. Ești negativ. Trimiți buletinul medicului de familie și apoi începi să le scrii tuturor: Negativ! Primești mesaje înapoi. Majoritatea îți spune că era sigură. că te-ai stresat degeaba. Te enervezi maxim. Ei erau aia care te întrebau dacă ai COVID când le-ai spus că ai făcut febră. 

Gâtul încă te doare, începi să și tușești puțin. Dar nimeni nu te mai întrebă cum ești. Nu ai COVID, nu mai ești de interes.

Pe curând...

Domnule profesor, 
Nu mi-ați fost profesor în liceu, dar de la elevii dumneavostră știu că afirmați că femeile nu scriu bineInformația asta se pieduse în unul din sertărașele minții mele, dar a ieșit la suprafață după ce fetele de la Black Button Books au lansat  Dragă Virginia. La evenimentul de la Teatrul Apollo, în timp ce le ascultam pe invitate, mi-am adus aminte de ceea ce afirmați dumnevostră, cunoscut critic literar de în orașul de provincie în care m-ma născut.  De vreo trei ani urmez niște ateliere de scriere creativă. Acolo, din 20 și de persoane, 10-15% suntem bărbați (adică 2-3). Iar femeile care vin acolo (avocate, economiste, doctorițe etc) scriu dumnezeiește.Ultima dată când am fost acasă, v-am văzut în parcarea unui supermarket, funați o țigară în spatele mult mai tinerei soții, care căra coșul de cumpărături.Atunci m-am decis să fac un experiment. În primele trei luni ale anului să citesc numai cărți scrise de femei. Până acum, nu am făcut niciodată  împărțirea asta pe sexe. Știu că sună ciudat, dar pentru mine Lavinia Braniște este un scriitor bun și nu o femeie așa cum Binder este un scriitor prost. Niciodată nu am împărțit lumea pe sexe și o lungă perioadă am crezut că generația mea e la fel ca mine. Dar nu e. Știu, sună rușinos, dar eu nu am crezut că mai există hărțuire sexuală sau diferețe făcute pe  sex.  Da, în bula mea nu se întâmplă așa iar în incocența mea am crezut că toți Millenialii sunt așa.Vedetele seriei de cărți se voiau a fi Virginia Wolf - O camera doar a ei și Dragă Virginia. Dar au fost altele două. Din cele 12 lecturi, pot spune că africancele scriu bine, că Braniște nu dezamăgește, ca Veronica e cea mai puternica voce feminină a generației ei, că Diana Bădica merită toate premiile luate anul ăsta și că vreau să o cunosc pe Adriana Bittel.Dar vedetele au fost Tara Skurtu - care m-a făcut să dau o șansă poeziei și Corina Sabău - Și se auzeau greierii, care m-a făcut să plâng cu sughițuri în ultimul meu zbor (cine știe pentru cât timp).Deci, domnule profesor. Dacă nu ați citit niciuna din cărțile astea, sau niciuna din autoarele contemporane, de aici sau din lumea asta mare, vă recomand să o faceți. Îmi doresc din toată inima să nu fiți un misogin ci doar un intelectual arogant de provicie cu complex de semi-zeu.
Cu drag,
Horea (băiatul Liviei)

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris aici si poate ca in randurile urmatoare o sa intelegeti de ce. Blogul asta, mai mult sau mai putin, a fost o terapie pentru mine. Am scris aici cand nu ma faceam inteles in alta parte, cand voiam sa imparart anumite bucurii cu toata lumea sau cand eram in alt capat de lume si voiam sa impartasesc din experienta mea. In utlimul an am redescopeirt scrisul. De un an de zile particip la niste cursuri de scriere creative si de atunci si pana acum am crescut mult pe planul asta. Acum doua luni am fost diagnosticat cu depresie clinica. Era un diagnostic pe care il banuiam. De-a lungul timpului ma inchideam din ce in ce mai mult in mine, nu mai socializam, nu mai gaseam nicio bucurie. Eram mereu oboist si ursuz. Ma enerva toata lumea si imi doream sa fiu singur, insa cand ramaneam singur ma intrebam de ce nu ma cauta nimeni. Anxietatea mi se inrautatise. Mi se parea ca toata lumea ma analizeaza si ma judeca. Ma frustra faptul ca ma ingrasem iarasi si ca nu reuseam sa dau jos dar in acelasi timp nu gaseam motivarea de a face miscare. Ma trezeam oboist si toata ziua ma gandeam la somn. Mimam contactele sociale. Reincepusem sa am atacuri de panica. Imi era frica sa o sa ajung iarasi obez, imi era frica sa ma urc la volan pentru ca eram convins ca o sa fac un accident. Munca ma frustra, orasul ma enerva, fugeam de oamenii apropiati cautand placeri pasagere.De doua luni, de cand sunt sub tratament imi este mai bine. Fac terapie, vorbesc despre probemele si fricile mele, imi confront demonii in fiecare zi. Spun ce am de spus cand ma deranjeaza ceva si invat ca eu sunt cel mai important in viata mea. Nevoile mele trebuie sa primeze, si daca invat sa ma iubesc, pot sa ii iubesc si pe cei din jur. Am decis sa scriu despre depresie pentru ca in astea doua luni, am avut tot felul de reactii de la apropiatii ce au aflat prin ce trec. Unii s-au simtit vinovati ca nu si-au dat seama sau ca nu au fost alaturi de mine, altii au spus ca ma alint si ca nu sufar de asa ceva, altii m-au inteles si incearca sa faca pasi alaturi de mine, in ritmul meu.Nu trebuie sa ai rate la banci sau copii si probleme in familie ca sa ai depresii. Nu trebuie sa fi sarac, sau orfan. Din pacate, depresia loveste tot mai multa lume. Presiunea sociala, stresul de la munca, nesiguranta zilei de maine sau neincadrarea in niste standarde impuse de societate sunt factori declansatori. Dar problema cea mai mare este ca nu ne tratam. Aud multa lume care spune ca doar nebunii ajung la pisihiatru sau care spun ca nu au bani de psiholog, asa ca ingroapa rahatul sub pres.Luna mai e luna in care se incearca sa se constientizeze sanatatea mentala. Daca suferiti de depresie, anxietate, atacuri de panica sau alte tulburari, nu le ascundeti si incercati sa le tratati.
Pe curand…

Anul 2017 a fost unul din cei mai prosti ani pentru mine. Am avut foarte multe probleme de santate, probleme pe plan profesional si personal.Ma bucut atat de mult ca a trecut si pornesc in noul an plin de sperante.In 2017 nu am reusit sa fac nimic din ce mi-am propus anul trecut. M-am ingrasat, mi-am declansat tiroidita autoimuna si am faut hernie de disc. Dupa toate astea 2017 m-a lasat dator cu somnul. Cred ca am ajuns sa am oboseala cronica.Si de aceea pentru 2018 tema e timpul. In 2018 nu o sa ma mai dau peste cap pentru nimeni. Nu o sa mai rup din timpul meu pentru nimic ce nu se merita. Pentru ca timpul asta nu mi-l da nimeni inapoi. Daca pana acum eu eram ala care se dadea peste cap pentru toata lumea, acum astept macar sa ne intalnim la mijloc. Si o scriu aici ca sa nu creada cineva ca am ceva personal cu el. Nu, am cu mine. Trebuie sa am grija de mine din intereior ca sa fiu ok si la exterior. Deci, mai mult ca niciodata, 2018 o sa fie un an pentru mine.
Pe curand...

Am scris.

A trecut mult timp de cand nu am mai scris pe blog. M-am tot gandit la el. Daca mai are rost sa continui sau nu. Priveam in urma si ma gandeam ca blogul asta a fost un bun camarad atunci cand nu am mai scris proza. M-am apucat de el in studentie, cand nu mai puteam scrie, a crescut odata cu mine si apoi a inceput sa se stinga cand m-am reapucat serios de scris. Din primavara scriu constant. Scriu la Sundays la Revista de Povestiri. Scriu la tema si uneori o fac bine. Dovada sunt doua povesti publicate la ei pe site, una de copii, Pufulica, si una de oameni mari, 600 de lei si un iPhone 6.  Si spun ca o fac bine pentru ca Iaru si Chivu m-au ales finalist in Bursa Prima Carte. Asa ca din ianuarie, luna de luna, scriu pentru manuscrisul meu, ce are acum sanse mai mari sa vada lumina tiparului. Deci, cu blogul mai rar. Poate doar atunci cand simt ca am ceva de zis. Inca nu e mort de tot.  Asa ca inca va mai pot spune,Pe curand...

Am scris.

A trecut mult timp de cand nu am mai scris pe blog. M-am tot gandit la el. Daca mai are rost sa continui sau nu. Priveam in urma si ma gandeam ca blogul asta a fost un bun camarad atunci cand nu am mai scris proza. M-am apucat de el in studentie, cand nu mai puteam scrie, a crescut odata cu mine si apoi a inceput sa se stinga cand m-am reapucat serios de scris. Din primavara scriu constant. Scriu la Sundays la Revista de Povestiri. Scriu la tema si uneori o fac bine. Dovada sunt doua povesti publicate la ei pe site, una de copii, Pufulica, si una de oameni mari, 600 de lei si un iPhone 6.  Si spun ca o fac bine pentru ca Iaru si Chivu m-au ales finalist in Bursa Prima Carte. Asa ca din ianuarie, luna de luna, scriu pentru manuscrisul meu, ce are acum sanse mai mari sa vada lumina tiparului. Deci, cu blogul mai rar. Poate doar atunci cand simt ca am ceva de zis. Inca nu e mort de tot.  Asa ca inca va mai pot spune,Pe curand...

Am auzit de mult ori ca intr-o relatie unul iubeste mai mult decat celalalt. "Bullshit", mi-am spus. Nu e posibil asa ceva. Poate ca se iubeste diferit, dar cred(eam) ca iubirea are aceasi intensitate intr-un cuplu. Ne manisfestam iubirea diferit. Cu cadouri sau pupici, cu afectiune in public sau cu mesaje romantice, iubirea e un sentiment frumos pentru ca poatr fi exprimata de fiecare indivit int-un mod diferit.Eu nu prea cred(eam) in iubire. Staturi de armura sociala am pus pe mine ca sa nu sufar. E mai bine sa nu te implici emotional, pentru ca mai devreme sau mai tarziu dragostea o sa moara. Asta e principiul dupa care ma ghidezin gerneral si cu un stoicism sociopatic in 63% din cazuri imi iese.Cand un muschi nu este invata cu efortul, dupa ce il folosesti, faci febra musculara, Asa e inima mea. Nu e invatata sa bata pentru cineva. Si atunci cand a batut singura, si nu si-a gasit pulsul cu care sa rezoneze, a inceput sa doara. M-am ars din nou pentru ca ce sa vezi, Karma e si pe retele de socializare. M-am aprins datorita unui profil din retele de socializare si mi-am creiat o bula a mea, in care vedeam o posibila relatie in care unul investea mai mult decat celalalt.  Mi-am dat seama tarziu ca bataia nu e reciproca si acum imi ling ranile.Am trecut peste dorinta de a sabota o poveste ce se putea scrie si acum, pentru ca doare as vrea sa fac foarte mult rau pesoanei dincolo de profilul caruia i-am dar swipe right. Traim intr-o societate in care pe cea mai de sus pozitie a piramidei troneaza vanitatea. Sunt un consumator de suflete si un colectionar de povesti foarte scurte.  Iar cand realitatea ma loveste cu un cod portocaliu de sentimente, ma inund de tristete si durere. Da, sunt un romantic ascuns sub straturi de cinism si sarcasm ce tanjeste dupa o atincere reala. Fuck fake bullshit !Oare cand ne-am intalinit pe tinder, Karma, de mi-o intorci acum atat de elegant?Pe curand...

A inceput postul si de foarte multe ori ne gandim ce sa mai mancam. Daca sunteti in pana de inspiratie si va plac gusturile orientale, va propun o supa de naut, inventie propie, ce are la baza o supa de naut greceasca. De cu seara se pune la inmuiat nautul ( jumatate de kilogram) in apa cu bicarbonat. A doua zi, se clateste in cateva ape si se freaca usor in mana, pentru a desprinde din pielitele boabelor. Se pune la fiert in apa, timp de 15 minute, de cand incepe sa fiarba, timp in care se spumuieste si se strang cojile ce se ridica la suprafata. Se schimba apa, adica se strecoara, se spala cu un jet fierbinte si se pune din nou, in apa fierbinte, cat sa le cuprinda, cu o ceapa mare, 3 catei de usturoi, busuioc, cucuma, sare si piper dupa gust. Se adauga apa fierbinte, atunci cand scade prea mult si se lasa la fiert, pana cand boabele se inmoaie.Se stoarce o lamaie si la cantitatea de suc de lamaine se adauga o cantitate egala de ulei de masline. Se amesteca bine si se toarna amestecul pentru supa. Se mai lasa la fiert vreo 8 minute.Pofta buna 

Exuvii - Simona Popescu

Spuneam si ieri ca nu am mai scris de mult pentru ca am simtit sa nu impartasesc cu voi "kestia" asta. Adevarul e ca facusem si o pauza de lectura. Nu imi mai gaseam starea pentru citit. Dar odata cu drumurile cu trenul spre Bucuresti am redescoperit cititul pe calea ferata, modul meu preferat de a citi.Au fost cateva carti bune, ce meritau un articol aici. Mi-a placut mult Escroc SRL sau Interior Zero, dar au fost si multe ce m-au dezamagit.Insa Exuviile Simonei Popescu au aprins ceva in mine. Si nu scriu articolul asta pentru ca ea mi-a spus sa scriu in continuare sau pentru ca m-a laudat ca citesc mult, ci pentru ca am simit ceva cand am citit-o. Gandul m-a dus la vechiul meu pat de acasa, de pozitionarea sa de atunci, cu fereastra in partea stanga si de noptiera incastrata in marginea recamierului. Mi-am amintit de bucuria cu care citeam atunci primul volum din Orbitor. Nu spun ca seamana, doar ca acolo m-a trimis.  M-a trimis inapoi intr-un timp cand nu stiam de griji, cand eram fericit si credeam cu darjenie ca o sa ajung si eu un scriitor celebru ca Mircea Cartarescu. Mi-am amintit de acel sentiment, iar apoi, la curs, Simona Popescu mi-a spus ca scriu bine. Nu stiu daca la voi o sa functioneze asa. Nu recomand cartea pentru ca mi-a adus mie aminte de ceva, ci pentru ca e o carte scrisa si rescrisa. Se simte munca, se simt straturile adaugate povestii, parca vezi cum a fost initial un cocon si acum e un fluture. Si nu e fluturele lui Cartarescu, e fluturele Simonei, un fluture fenimin si mult mai concis. E un fragment in carte in care personajul principal spune ca la ora de romana, colegii au ras cand au auzit ca Ion a pupat pamantul (citeam asta in ziua in care s-a dat Ion la Bac) si ca ea, era rusinata pentru ca pupase o carte pe care apoi o pusese sub perna, nu ca sa ii intre in cap peste noapte, ci penru ca voia sa fie aproape de ea. Atunci mi-a dat seama de dragostea pe care autorul o are fata de literatura. Si am avut dreptate. E foarte misto sa cunosti autorii ce iti plac dar si mai misto e sa nu stii nimic de proful de la curs, sa ii cumperi cartea si sa te fascineze instant.Pe curand...