Marina Costa

“Fetele ne-au explicat că „greşeala” din mijlocul coşului sau dintr-un colţ al acestuia era special făcută, o uşă, o întrerupere a modelului care elibera spiritul coşului, la fel cum şi spiritul omului trebuie să fie liber şi neînfrânat de prejudecăţi.
- Labirintul acesta simbolizează experienţele şi alegerile pe care le facem în călătoria prin viaţă. În mijlocul labirintului ne împlinim visele şi menirea. Când ajungem acolo, în centru, avem o ultimă ocazie de a privi în urmă la toate alegerile pe care le-am făcut şi la calea pe care am urmat-o, înainte ca Soarele să ne învăluie în lumina Lui şi în dreapta Sa judecată. Ori Dumnezeu, fiindcă Sfânta Fecioară din Guadalupe a venit pe pământ să anunţe triumful Său asupra vechilor zei, care însă nu au dispărut, ci stau undeva, prosternaţi în adoraţie la picioarele Ei.
Doña Remedios preluă explicația Maruchei.
- În viaţa de zi cu zi, când te uiţi la labirint trebuie să începi din vârf şi să te adânceşti în el, labirintul fiind însăşi viaţa ta. La un moment dat, ajungi într-un loc de unde trebuie să faci calea întoarsă, că ţi se înfundă cărarea. Cauţi altă rută mai bună. Poate ai un eşec în viaţă, probleme acasă, tristeţe. Poate jeleşti un mort sau te opreşti fiindcă ţi-e grea răspunderea care atârnă pe umerii tăi. Atunci te ridici, că Dumnezeu nu te încarcă niciodată mai mult decât poţi duce, te întorci înspre centru şi cauţi drumul bun, până îl găseşti şi străbaţi labirintul, spre centru. Călătoria vieţii se sfârşeşte în centrul labirintului.”
― Marina Costa, Prietenii dreptății