Hello!În noiembrie, scrisul s-a mutat spre un proiect mai mare, așadar amreușit să mă concentrez puțin mai mult în decembrie peexercițiile mele de microficțiune. Iată cum a fost:

7.12.2023

Ora de citire

Pe Aio, biblioteca este imensă. La fel ca șivalurile uriașului ocean de jos, ce se vede prin planșeul de sticlăal sălii. Aici, se plutește numai printre litere. Se citește întăcere profundă. Un robot-asistent dă încet paginile unei cărțice stă să se destrame în mâinile ultimului bătrân capabil săîi deslușească misterele. Din când în când, un sunet scurtsemnalizează descoperirea unei vietăți marine pe cale dedispariție. Atunci bătrânul pronunță un cuvânt indescifrabil șibea lent apă. Neuronii se dublează.
(517)

12.12.2023

Ziua în care am îmbătrânit

Nu a mai venit. Când s-anormalizat în sfârșit turismul spațial pe cele mai îndepărtateplanete, am părăsit imediat Pământul. Părinții mei muriseră,prietenii plecaseră deja spre alte destinații. Eram așadarhotărâtă să ajung pe Aio cu orice preț, ca să rămân tânără.Acolo era sursa tinereții eterne, conveniseră marii experțimondiali. Doar că, pentru a fi acceptată definitiv pe Aio, trebuiasă fiu și bărbat, așadar mi-am cheltuit ultimele economii pentruoperația de schimbare de sex cameleonic.
(500)

23.12.2023

Iarna unui moș bărbos

În Aio-Biblioteca este o mare liniște.Undeva, ascuns după rafturi, un bătrân stă de câteva minuteaplecat deasupra unui clasor foarte vechi. Dacă cineva s-ar apropiade el, l-ar vedea cum manevrează lent, cu o anumită sfințenie,filele transparente, ar auzi cum se electrizează aerul brusc înjurul lui când studiază timbrele. A rămas la litera i, se uităîndelungat la incași sau inuiți, o parte din moștenirea geneticărespiră acolo, în istorie. Zâmbește emoționat și face ofotografie mentală. Iarna va fi scurtă.
(517)

*pentru mai mult context, a se vedea postarea din 8.01.2023.

La final, las o melodie în zbor spre 2024. Să primesc/să primiți mult bine și bun în noul an!