din centrul orașului Alicante, Juan se odihnea pe o bancă și se gândea că avea dreptate primarul: dacă vrei să-ți îndeplinești visele, trebuie mai întâi să te trezești. Ca urmare își săltă soția din roabă, o puse în locul lui, umplu tărăboanța cu ouă și se repezi la piață. Acolo nu ajunsese încă vestea, așa că le vându suficient de bine încât să poată cumpăra o bere pentru el și o eșarfă tricoloră de mătase pentru Mia. Mia se bucură în felul ei, chiar așa, murdară de găinaț și ciupită toată. Juan o duse acasă, o spălă și o culcă pe prispă, lângă mașina de cusut iluzii. Miercuri primarul anulă facilitățile fiscale pentru găinari, așa că lucrurile reintrară în normal, iar Mia se duse la cârciuma din colț. "Unde s-a dus Mia, ducă-se și suta", zise Juan scoțând ultima bancnota de sub preș.