Inimă Quotes

“Închid ochii şi-mi deschid inima, aşa te pot privi mai bine...”
― Lavinia Elena Niculicea

“Vreau să adun toate bucăţele răspândite în inima mea, experienţe, dorinţe, temeri, dureri, lacrimi, sensibilitate, amintiri şi să construiesc un puzzle, o imagine de viaţă, în care se regăseşte şi cititorul meu. E ca şi cum eu aştern pe hârtie ceea ce ar fi dorit el să scrie.

Ploaie de gânduri”
― Lavinia Elena Niculicea

“Cât timp capacitatea unei inimi de femeie nu a secat,nu este încă nimic pierdut.”
― Erich Maria Remarque, Приют грез / Станция на горизонте / Земля обетованная

“Având sute de informații în cap, majoritatea nefiltrate prin simțire, asimilate pe dinafară, multe dintre ele false, nu mai poți distinge clar semnalele corecte ale inimii.”
― Cristian Răduță, NOUA ORDINE VIBRAȚIONALĂ, mintea care te minte

“O femeie înseamnă focul ce a topit atâția ghețari ai ego-ului în lupta milenară a minții și a inimii.”
― Alexandru Chermeleu

“O femeie înseamnă totul pentru bărbatul care o iubește și care merită o bucățică din inima și sufletul ei.”
― Alexandru Chermeleu, Iubind-o pe ea

“Iubirea e antrenamentul inimii dar și al minții.A unei minți în echilibru și armonie cu însăși inima pe care o ceartă atât de des.”
― Alexandru Chermeleu, Iubind-o pe Ea

“„Sus să avem inimile!“ e, în acest caz, oaxiomă a efortului cognitiv, o indicaţie „metodo-logică“. Nu poţi pricepe nimic, dacă te situezi mereula firul ierbii sau dacă scormoneşti, suspicios, „dede-subturi“. Trebuie, dimpotrivă, să priveşti lucrurilede la înălţime, să ai imaginea câmpului, perspectiva integratoare a zborului.”
― Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a vieții

“Singurătate, pulchra soror, aș vrea să-ți dau inima mea, dar tu ești inima mea, Soledad. Aș vrea să-ți dau amintirile mele, dar amintirile le avem împreună, aceleași, pentru că tu m-ai însoțit mereu. Te simțeam uneori ca o lumină răsfrântă de apele mării, mi-ai fost ceață și noapte, mi-ai fost putere. Mai ții minte desigur răsăritul acela pustiu, obosit ca un amurg. Sau după amiaza albă când moartea a încercat să-mi sfâșie inima cu gheara ei de cristal și când a biruit iubirea, lăsându-mă durerii și lumii. Ape limpezi se preling ca niște lacrimi negre pe piatra neagră a unei stânci, așa te simt uneori. Și te mai simt uneori purificată de orice întâmplări, formă pură. Soledad, mai e puțin și o să plecăm împreună, tineri cum am fost, peste vârste, mereu.”
― Petru Creţia, Norii