Intunecare Quotes

“In ironie sta adesea placerea sa insulti ceea ce iubesti mai mult.”
― Cezar Petrescu, Întunecare

“- Am intrebat daca te doare si m-am rusinat, Comsa! Eu care nu ma rusinez usor, m-am rusinat fiindca inima mea e fatarnica. Te-am intrebat un moft! Daca mi-ai fi raspuns: Da! ma intreb cu ce te puteam ajuta?... Cum sa iau parte intr-adevar la durerea altuia?[…] in durerea morala ca si in cea fizica, omul e osandit sa se mistuie singur. Acei care un timp au cercat sa ti-o patrunda incep a obosi, te ocolesc, nu se mai pleaca deasupra ta sa le simti respiratia calda de unde si tu sorbi caldura de viata.”
― Cezar Petrescu, Întunecare

“Omul uita ca aproape se petrecea ceava dureros si ireparabil. Calca fluierand. Smulgea un fir de iarba inspicat. Gandea la lucruri placute si la nimicurile din care se infiripa bucuria de a trai.”
― Cezar Petrescu, Întunecare

“Ceva rau, nestiut de nimeni, era in sfarsit mort. Viata ei se elibera. Nu mai simtea nici ura pentru el, ura care nu era decat alta voluptate acra a iubirii; nici teama; nici nelinistea de care fugea si pe care o cauta.”
― Cezar Petrescu, Întunecare

“Mâini bătătorite de sapă, de munci grele, mâini care luaseră pe încetul înfățișarea și culoarea pământului uscat și crăpat. Acum, reci, se odihnesc: nu se vor mai clinti niciodată... Acolo, în țărână, peste ani de zile, când vor rămâne numai un schelet deșirat, oasele mâinilor au să se mai odihnească încă, pe gratiile coastelor, împreunate, neclintite, așa cum niciodată nu s-au odihnit.”
― Cezar Petrescu, Întunecare vol. 1