Ora Dragonului Quotes

“- Nu te teme, fiule. Nu este nimic mai periculos acolo decât este aici. Dacă sfârşitul tău te aşteaptă cumva la una dintre cotituri, află că acelaşi sfârşit te pândeşte şi aici. Nu este chip să evadăm din această cuşcă pe care singuri ne-am construit-o împrejur. Dar am încredere că soarta ta nu va fi să sfârşeşti repede, ci să aduci cu tine o altă viaţă pentru aceşti nenorociţi care trăiesc în întuneric.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Împărăţia UităTot nu mai văzuse soarele de secole. Cerul părea să fie permanent acoperit de o perdea neagră de nori, ca un cavou deja scufundat în noaptea morţii. Singura diferenţă dintre noapte şi zi era că norii deveneau gri şi întunericul se mai dilua, semn că undeva în spatele lor soarele încă mai răsărea.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“În vis se făcu întuneric până când Godrick se trezi într-o încăpere uriaşă construită numai din aceste suprafeţe îngheţate. Tavanul era atât de sus încât părea invizibil pentru el, iar el făcând mai mulţi paşi prin încăpere realiză că aceasta nu avea uşi şi că trecând dintr-o încăpere în alta, interminabile, ajunsese la concluzia că acesta trebuie să fie un castel uriaş de gheaţă. I se făcu dor de căldura unui şemineu, de îmbrăţişarea lui Mami şi de chipul tatălui său. Iar pe măsură ce mângâia oglinzile de gheaţă simţi căldura unui foc, apoi văzu şemineul plin de lemne şi flăcările roşii care jucau în toate direcţiile. Încălzindu-şi mâinile la foc se afla tatăl lui care privea fix şi îngândurat în oglinda lui de gheaţă. Poate că era chiar trist. Godrick atinse oglinda şi astfel parcă reuşise să atingă creştetul tatălui care tresări, dar cum nu-l vedea căzu iar pe gânduri. Lângă bătrân stătea Mami, cosând la o cămaşă veche, îngălbenită. Din privirea plecată îi cobora o lacrimă. Godrick atinse din nou oglinda şi atinse obrazul lui Mami ocolo unde aluneca lăcrima şi simţi udătura lăsată pe degetele lui. Inima lui Godrick se întristă că acesta era doar un vis şi depărtând braţele îmbrăţişă oglinda care conţinea imaginea aceia caldă de acasă.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Stă în legea Universului şi în vastitatea lui ca odată cu apariţia unei Mari Forţe să se nască o alta care să o poată echilibra.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Am călătorit un pic mai aproape de suflul otrăvit al bestiei. De data aceasta zgomotul bolborosit al lavei chiar suna ca respirația unui Dragon adormit. Atât de aproape de sursă din care palpita acea prezență de mit, dragonul de foc, și forța lui... am simțit o fluturare în stomac. Pielea care ar fi trebuit să-mi ardă în proximitatea focului care clocotea la picioarele mele, era stimulată ca la o mângâiere, urechile parcă se alungiseră de la gâdilatul morocănos al muntelui, iar ochii străluceau fără lacrimi în lumina focului. Nimic din această imagine de groază nu mă rănea. Era ceva familiar aici, ca o voce de departe care mă chema să mă alătur.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Cicatrizaților

“Puterea este o manifestare vicleană atrasă doar de cel care o poate mânui pentru a-i crește spectrul de influență. Ca un șarpe, puterea îi este loială nimănui, alunecoasă și vicleană, se strecoară nevăzută, neauzită, nesimțită; când năpârlește, șarpele te lasă cu mâinile pline de amintirile trecutului, iar noua sa formă este doar un șarpe și mai mare. Singura șansă de a supraviețui este ca tu să fi mai mare și mai puternic ca noua înfățișare.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Cicatrizaților

“Tinerețea nu are leac decât acela venit cu timpul și greșelile făcute.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Cicatrizaților

“Nimic nu îngrădeşte mai rău decât conştiinţa că trebuie să lucrezi împotriva naturii tale. Bună sau rea, decizia trebuie să-i aparţină inimii, pentru că aceasta pulsează viaţa în tine şi răzbunarea ei va fi cruntă împotriva celui care nu o ascultă.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Înăuntru, după geamurile gri de mizeria umedă formată din frunze moarte şi alte reziduuri vegetale, cu greu se putea vedea încăperea mică, luminată de lumânări, unde trăia aşa numitul Vrăjitor Nebun. De ce oare i se spunea Vrăjitorul cel Nebun?”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Ce este existenţa dacă e plină de amărăciune şi dispreţ? Ce este moartea dacă vine pe un chip senin şi nu întunecă privirea în care încă mai licăreşte speranţă? Citise undeva, sau mai degrabă visase, că nu prea îi plăcea să citească, că „moartea nu va umbri niciodată privirea vie şi inima înflăcărată”.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Este teama celor care au furat sau au realizat o fărădelege, cea care îi ţine atenţi şi paranoici în faţa posibilităţii ca cineva să-i fure ceva de preţ.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Tinerețea este terenul de joacă a nesăbuinței. Eu aveam să regret această alegere, alături de întreaga umanitate.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Cicatrizaților