Romanian Quotes Quotes

“someone was singing
and he was alone.
for us, you wrote yourself
in small letters
so we wouldn’t know.

from the bitterness of blood,
from the nights of the eagles,
that music began,
but we couldn’t hear it.

the grapes are calling
their wine,
the stranger. (...)”
― Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină

“nu știu de ce
timpul
se plimbă azi
prin fața noastră
blând și nisipos
ca femeile poeților.
în toate cântecele mă vrea.
poate tu mă vrei primi o clipă
în Andaluzia ta
în care astăzi
n-a murit nimeni.”
― Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină

“wait for me in a song!
if you’ve come to dinner,
release your dogs,
pour the wine into the sky,
for all the longing ghosts
of the grapes (...)”
― Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină

“cu noi timpul tace lung
ca un câine mort
după luna desenată
de un copil cuminte
pe asfalt.”
― Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină

“așteaptă-mă cântând!
dacă-ai venit la cină
dezleagă-ți câinii toți
răstoarnă-l în cer vinul
pentru stihiile albe
ale strugurilor (...)”
― Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină

“cineva cânta și era singur.
pentru noi te scriai
cu litere mici
să nu știm.

din asprimile sângelui
din nopțile vulturilor
începuse muzica aceea
pe care n-am auzit-o.

strugurii-și strigă
vinul,
străinul (...)”
― Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină

“cu îmbătrânirea ta
mă aduni
și mă lași să curg
în mai târziul cuvintelor
ca într-o baladă cu haiduci
se va vorbi în altă limbă
totuși omul-abia-om
pe care va trebui să-l plimb
printre culori să vadă,
pe el nu-l voi dărui
niciodată.”
― Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină

“C10 (sau colindătorii regelui - din studentie)

pe scara laterală seara ne adunăm mulți
treptele reci de ciment ne primesc
ca pe colindătorii regelui
avem vin fiert și uscături
chitara portocalie se deformează lungă la lumânări
mai tragem din țigară, ronțăim sticks-uri și biscuiți sărați
fericirea gâdilă arterele cu unghii birmaneze

un etaj mai jos, la ușa "Mr. Blues- Don't Disturb"
putregaiul gustos al jazzului mângâie degetele de la picioare
păcătuim cu gândul atârnat de balustradă

mai târziu sârbii vin să cânte cu noi
blonzi ca zeii de țară bombardată
zgâriem varul cu unghiile, nu știm ce să le spunem
ne-aduc napolitane cu fructe și ciocolată în staniol verde

a doua seară iar ne adunăm pe scara laterală
cu vin fiert și uscături
tot noi...

bătrânii rockeri grei în coada chitării
la miezonoptică.”
― Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină

“iti aduc pe brate
puiul d tigru
cu colti tristi, intorsi.
luna rade singura
uitata pe-un horn.
cateodata cainii
au stele
pe cerul gurii.”
― Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină

“Bătrâneţea e o boală specială cumva, care trebuie lăsată să se vindece de la sine.”
― Radu Aldulescu, Rezidenți în Casa Visurilor

“Întotdeauna e loc pentru mai rău şi tocmai de aceea nu trebuie să ne pierdem nădejdea.”
― Radu Aldulescu, Rezidenți în Casa Visurilor

“Să scrii un roman e o luptă corp la corp cu crivăţul arctic, cu taifunul, cu furtunile de nisip din Sahara.”
― Radu Aldulescu, Rezidenți în Casa Visurilor

“- Nu te teme, fiule. Nu este nimic mai periculos acolo decât este aici. Dacă sfârşitul tău te aşteaptă cumva la una dintre cotituri, află că acelaşi sfârşit te pândeşte şi aici. Nu este chip să evadăm din această cuşcă pe care singuri ne-am construit-o împrejur. Dar am încredere că soarta ta nu va fi să sfârşeşti repede, ci să aduci cu tine o altă viaţă pentru aceşti nenorociţi care trăiesc în întuneric.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Împărăţia UităTot nu mai văzuse soarele de secole. Cerul părea să fie permanent acoperit de o perdea neagră de nori, ca un cavou deja scufundat în noaptea morţii. Singura diferenţă dintre noapte şi zi era că norii deveneau gri şi întunericul se mai dilua, semn că undeva în spatele lor soarele încă mai răsărea.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“În vis se făcu întuneric până când Godrick se trezi într-o încăpere uriaşă construită numai din aceste suprafeţe îngheţate. Tavanul era atât de sus încât părea invizibil pentru el, iar el făcând mai mulţi paşi prin încăpere realiză că aceasta nu avea uşi şi că trecând dintr-o încăpere în alta, interminabile, ajunsese la concluzia că acesta trebuie să fie un castel uriaş de gheaţă. I se făcu dor de căldura unui şemineu, de îmbrăţişarea lui Mami şi de chipul tatălui său. Iar pe măsură ce mângâia oglinzile de gheaţă simţi căldura unui foc, apoi văzu şemineul plin de lemne şi flăcările roşii care jucau în toate direcţiile. Încălzindu-şi mâinile la foc se afla tatăl lui care privea fix şi îngândurat în oglinda lui de gheaţă. Poate că era chiar trist. Godrick atinse oglinda şi astfel parcă reuşise să atingă creştetul tatălui care tresări, dar cum nu-l vedea căzu iar pe gânduri. Lângă bătrân stătea Mami, cosând la o cămaşă veche, îngălbenită. Din privirea plecată îi cobora o lacrimă. Godrick atinse din nou oglinda şi atinse obrazul lui Mami ocolo unde aluneca lăcrima şi simţi udătura lăsată pe degetele lui. Inima lui Godrick se întristă că acesta era doar un vis şi depărtând braţele îmbrăţişă oglinda care conţinea imaginea aceia caldă de acasă.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Stă în legea Universului şi în vastitatea lui ca odată cu apariţia unei Mari Forţe să se nască o alta care să o poată echilibra.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Am călătorit un pic mai aproape de suflul otrăvit al bestiei. De data aceasta zgomotul bolborosit al lavei chiar suna ca respirația unui Dragon adormit. Atât de aproape de sursă din care palpita acea prezență de mit, dragonul de foc, și forța lui... am simțit o fluturare în stomac. Pielea care ar fi trebuit să-mi ardă în proximitatea focului care clocotea la picioarele mele, era stimulată ca la o mângâiere, urechile parcă se alungiseră de la gâdilatul morocănos al muntelui, iar ochii străluceau fără lacrimi în lumina focului. Nimic din această imagine de groază nu mă rănea. Era ceva familiar aici, ca o voce de departe care mă chema să mă alătur.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Cicatrizaților

“Puterea este o manifestare vicleană atrasă doar de cel care o poate mânui pentru a-i crește spectrul de influență. Ca un șarpe, puterea îi este loială nimănui, alunecoasă și vicleană, se strecoară nevăzută, neauzită, nesimțită; când năpârlește, șarpele te lasă cu mâinile pline de amintirile trecutului, iar noua sa formă este doar un șarpe și mai mare. Singura șansă de a supraviețui este ca tu să fi mai mare și mai puternic ca noua înfățișare.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Cicatrizaților

“Bine spunea cine spunea că iadul şi raiul sunt aici. Degeaba ne-am uita după ele în cer. Iad cât cuprinde şi o fantă îngustă prin care ţi se pare că întrevezi raiul.”
― Radu Aldulescu, Rezidenți în Casa Visurilor

“Tinerețea nu are leac decât acela venit cu timpul și greșelile făcute.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Cicatrizaților

“A rainy day and a good book in a hidden room. What could be a more perfect way to spend a free afternoon?”
― Taryn R. Hutchison, One Degree of Freedom

“Nimic nu îngrădeşte mai rău decât conştiinţa că trebuie să lucrezi împotriva naturii tale. Bună sau rea, decizia trebuie să-i aparţină inimii, pentru că aceasta pulsează viaţa în tine şi răzbunarea ei va fi cruntă împotriva celui care nu o ascultă.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Înăuntru, după geamurile gri de mizeria umedă formată din frunze moarte şi alte reziduuri vegetale, cu greu se putea vedea încăperea mică, luminată de lumânări, unde trăia aşa numitul Vrăjitor Nebun. De ce oare i se spunea Vrăjitorul cel Nebun?”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Ce este existenţa dacă e plină de amărăciune şi dispreţ? Ce este moartea dacă vine pe un chip senin şi nu întunecă privirea în care încă mai licăreşte speranţă? Citise undeva, sau mai degrabă visase, că nu prea îi plăcea să citească, că „moartea nu va umbri niciodată privirea vie şi inima înflăcărată”.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“Este teama celor care au furat sau au realizat o fărădelege, cea care îi ţine atenţi şi paranoici în faţa posibilităţii ca cineva să-i fure ceva de preţ.”
― Sylvie Danielle Matias, Regatul Măştilor

“În a patra zi, Monstrul Plictiseală a prins din zbor o foaie dintr-o revistă motivațională adusă
de un uragan de pe Pământ. (Erau din ce în ce mai dese uraganele pe Pământ, oamenii ăia chiar
nu se plictiseau deloc). Așa a aflat că toate soluțiile la probleme sunt deja în interiorul lui. S-a
retras în sine, într-o stare de meditație profundă.
În a cincea zi – zi de transă.
În a șasea zi – idem ziua cinci.
În a șaptea zi, a ieșit din starea de meditație mai plictisit decât
intrase. Soluțiile or fi fost în interior, dar nu în interiorul lui. Și
atunci i-a venit IDEEA. Ce-ar fi să caute în interiorul altora? Să
scotocească adânc, să-i gâdile, să-i locuiască, să-i transforme în
marionetele lui personale.
Planul era măreț și tocmai din acest motiv avea nevoie de cineva
mic pentru a începe marea schimbare. Scria tot acolo, pe foaia din
revistă, negru pe alb, că marile schimbări încep cu pași mici....
Deci, cine avea cel mai mic pas de pe Pământ?”
― Joe Popov, Aventurile lui Păienjenel

“Word - that invisible dagger.”
― Emil Cioran

“Do what you feel, and just what you feel.”
― Nicolae Gringorescu

“Noi, românii, fumăm și romanțăm mult. Ne place să stăm de vorbă ore în șir, să trăncănim – cum s-ar zice, uneori să ne așezăm la masă cu o ceașcă de cafea, și să ne sunăm toți prietenii, pe rând, pentru a le spune aceleași lucruri (vești bune sau triste). Ne place să dezbatem, să fim calzi, să râdem și să glumim în felul nostru morbid care pentru alții ar putea trece drept ofensator, dar asta e și pentru că umorul cu greu se poate traduce dintr-o limbă într-o alta.

Nu suntem politically correct tot timpul dar încă păstrăm o politețe din alte timpuri, iar asta e mai important, fiindcă politețea, spre deosebire de politică, e universală.”
― Ioana Cristina Casapu

“Mulți ochi te pot privi deodată, dar tu vezi doar cu doi — și în ei se află toată lumea ta.”
— Andrei Szabo”
― Andrei Szabo