Stat Quotes

“The logic behind patriotism is a mystery. At least a man who believes that his own family or clan is superior to all others is familiar with more than 0.000003% of the people involved.”
― Criss Jami, Killosophy

“... acolo unde nu există aparat de stat și supramuncă, nu există nici model-Muncă. Există doar o variație continuă a acțiunii libere, trecând de la cuvânt la acțiune, de la o acțiune la alta, de la acțiune la cântec, de la cântec la cuvânt, de la cuvânt la întreprindere, într-un ciudat cromatism, cu momente de vârf sau de efort pe care observatorul extern nu poate decât să le ‘traducă’ în termeni de muncă, izbucnind intens și rar. E adevărat că întotdeauna s-a spus despre negri: ‘Nu muncesc, nu știu ce înseamnă munca.’ ... La fel de adevărat este că și indienii nici măcar nu înțelegeau despre ce este vorba, fiind total incapabili de vreun fel de organizare a muncii, chiar și sclavagistă: americanii nu vor fi importat atâția negri decât pentru că nu se puteau folosi de indieni, care preferau mai degrabă să moară. Anumiți etnologi remarcabili au pus o întrebare esențială. Au știut să întoarcă problema: societățile primitive nu sunt niște societăți de penurie sau de subzistență, dat fiindcă nu cunosc munca, ci, dimpotrivă, niște societăți ale acțiunii libere și ale spațiului neted, care nu au nicio nevoie de un factor-muncă , tot așa cum nici nu constituie stocuri. Aceste societăți nu sunt niște societăți ale lenei, chiar dacă diferența lor față de muncă poate să se exprime sub forma unui ‘drept la lene’. Și nu sunt niște societăți fără legi, chiar dacă diferența lor față de lege poate să se exprime sub aparența unei ‘anarhii’. Ele au mai curând legea nomos-ului, care reglează o variație continuă a activității, cu propria ei rigoare și propria ei cruzime (a te debarasa de ceea ce nu poți să transporți – batrâni sau copii...). (Gilles Deleuze et Félix Guattari)”
― Gilles Deleuze, A Thousand Plateaus: Capitalism and Schizophrenia

“Hvor mange mennesker fikk mon gå frie og franke omkring, hvis det f.eks. i hver eneste gate derinne i byen var installert en Hieronimus med maktfullkommenhet til å sperre dem inne, som efter et Hieronimus skjønn var sinnssyke? Og, hvis det så fantes en av staten utnevnt overhieronimus, hvis bestilling det var å skulle se alle de små Hieronimusser på fingrene, mon så ikke disse småpaver en akker dag tur efter tur ville bli puttet i en vogn med en vokter og to portører og transportert til galehuset? Tenk hvor mange sinnssykeanstalter det så måtte bygges. Mange flere enn man kunne få Hieronimusser til å forestå. En mengde filialstater befolket av sinnssyke, spredt omkring i den egentlig stat, som sikkert også i virkeligheten ville være befolket av mer eller mindre sinnssyke, som måtte gå løs, fordi man ikke hadde plass i anstaltene. Og hvor skulle man så gjøre av de riktig gale, de som var farlige for den offentlige sikkerhet og for nestens liv og lemmer? Delm fikk man fort vekke kappe hodet av og grave ned, eller brenne opp i hui og hast.”
― Amalie Skram, På St. Jørgen