Stefan Dabija

“Suferinţa sfinţeşte totul.”
― Honoré de Balzac, Lost Illusions

“I think boredom is the beginning of every authentic act. (...) Boredom opens up the space, for new engagements. Without boredom, no creativity. If you are not bored, you just stupidly enjoy the situation in which you are.”
― Slavoj Žižek

“Bestialitatea vieţii m-a călcat şi m-a apăsat, mi-a tăiat aripile în plin zbor, şi mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul. Tot zelul meu exagerat şi toată pasiunea nebună şi paradoxală pe care am pus-o pentru a deveni un individ strălucitor, toată vraja demonică pe care am consumat-o pentru a îmbrăca o aureolă viitoare şi întreg elanul pe care l-am risipit pentru renaşterea organică sau o auroră lăuntrică s-au dovedit mai slabe decît bestialitatea şi iraţionalitatea acestei lumi, care a vărsat in mine toate rezervele ei de negativitate şi otravă. Viaţa nu rezistă la mare temperatură. De aceea, am ajuns la concluzia că oamenii cei mai frămîntaţi, cu un dinamism lăuntric, dus la paroxism, care nu pot accepta temperatura obişnuită sint meniţi prăbuşirii. Este un aspect al demonismului vieţii, în această ruină a celor care trăiesc în regiuni neobişnuite, dar şi un aspect al insuficienţei ei, care explică de ce viaţa este un privilegiu al oamenilor mediocri. Numai oamenii mediocri trăiesc la temperatura normală a vieţii; ceilalţi se consumă la temperaturi unde viaţa nu rezistă, unde nu pot respira decit fiind cu un picior dincolo de viaţă.”
― Emil Cioran, Pe culmile disperării

“Ce înseamnă supravieţuirea cu cîţiva zeci de ani ? Nimic. Orice plăcere nesatisfăcută este o ocazie pierdută pentru viaţă. Nu voi veni în numele­ suferintei să opresc lumea de la plăceri, de la orgii, de la excese. Numai oamenii mediocri vorbesc de consecinţele plăcerilor. Dar consecinţele durerii nu sunt şi mai mari? Numai un om mediocru poate dori sa moara la batranete. Deci, suferiţi, beţi, sorbiţi cupa plăcerii, pană la urmă, plîngeţi sau rîdeţi, scoateţi strigate de disperare sau de bucurie, cîntati de iubire sau de moarte, căci şi aşa nimic nu se alege de tot! Intreaga morala n-ar vrea să facă din această viaţă decat o sumă de ocazii pierdute.”
― Emil Cioran, Pe culmile disperării