Adrian

“Suntem ca animalele, vrem să facem bine celor care ne fac bine, și rău celor care ne fac rău. Ca ființe inteligente, ar trebui să procedăm invers. De bine au cea mai mare nevoie cei care ne fac rău, cei care sunt răi. Cei care fac rău oricui, nu numai nouă, sunt cei care au cea mai mare nevoie de bine.”
― Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani

“N-am cum să știu nimic în mod nemijlocit despre ce a fost pe când eu nu eram, n-am cum să știu cum era viața mea în pântecele mamei și în prima copilărie, nu știu nimic în mod nemijlocit despre ce s-a întâmplat cu mine în timpul somnului sau uitării de sine. Toate astea n-ar exista dacă n-ar fi oameni ca mine, de la care aflu ce știau despre viața necunoscută mie și despre ce o precede. Toate astea sunt rezultatul comunicării mele cu alți oameni, care prin povestirile lor îmi dau o imagine despre ce s-a întâmplat și cu mine și până la mine. Aceste mărturii sunt necesare numai pentru înlănțuirea exterioară a fenomenelor, dar în sine nu fac parte din viața mea, nu-mi sunt necesare și adesea sunt inexacte, însă exactitatea sau inexactitatea lor n-are importanță pentru mine. Pentru mine contează, și constituie adevărata mea viață, tot ce am cunoscut direct și a fost revelator conștiinței mele prin gândurile ființelor conștiente care au stat de vorbă cu mine în viața asta, sau care au trăit mii de ani în urmă și au exprimat în cuvinte ce se ascundea tulbure în conștiința mea și, primind forma expresiei, a devenit parte din ea. Astfel, gândurile lui Buddha, Kant, Hristos, Amiel și alții fac parte din viața mea, în timp ce o mare parte a vieții mele din tinerețe și a vieții oamenilor care trăiesc alături de mine și care vrbesc cu mine zi de zi e complet dată uitării. - „Despre dumnezeu și om”
― Lev Tolstoi

“„Credința nu este, nu a fost și nu va fi niciodată o virtute.”
― Gabriel Liiceanu, Isus al meu

“Gradul de inflamare în creier și corp joacă un rol important pentru cât de gravă va fi o boală precum Alzheimer, astm sau diabet. Deși adesea de natură psihologică, stresul face un rău și mai mare inflamației, aparent parte a unui răspuns biologic străvechi, cu scopul de a avertiza asupra pericolului care va dispune de resursele corpului pentru însănătoșire. (Un alt semn al acestui răspuns: faptul că vrei să te odihnești când ai gripă). În vreme ce, în preistorie, amenintările care declanșau aceste reacții erau fizice, ca de exemplu ceva ce ne piutea mânca, în zilele noastre, cauzele psihologice sunt elementul declanșator - un partener furios sau un comentariu critic. Cu toate acestea, reacțiile corpului sunt aceleași, inclusiv supărarea emoțională.”
― Daniel Goleman, Richard J. Davidson, Insusiri modificate