Ledger Kitty Denis

“Sigur, intuiţia morţii proprii (care este un
fapt tîrziu, o descoperire uimită, cum de nu
mi‑am dat seama ?) produce în minţile noastre măcar o tresărire : „Aha, peste x ani, sau peste x zile, sau peste un ceas, sau peste un minut, sau peste o secundă, sau chiar acum, nu voi mai fi, iar acest univers indiferent, care n‑a constatat niciodată prezenţa mea în cuprinsul lui, nu‑mi va constata nici absenţa. Asta este !”.
Dar, de obicei, intuiţia cu pricina nu devine o obsesie, nu cădem în nevroza aşteptării, dimpotrivă, trăim ca şi cum nu vom muri niciodată şi nu ne gîndim clipă de clipă la sfîrşit, cum cerea stăruitor acelaşi Lucius Annaeus Seneca, într‑un „exerciţiu spiritual”.”
― Valeriu Gherghel, Roata plăcerilor: de ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?

“Personally I take more satisfaction in understanding people than in passing judgement on them.”
― Stefan Zweig, Chess Story

“Clotilde, Miss Marple thought, was certainly no Ophelia, but she would have made a magnificent Clytemnestra---she could have stabbed a husband in his bath with exultation. But since she had never had a husband, that solution wouldn’t do. Miss Marple could not see her murdering anyone else but a husband---and there had been no
Agamemnon in this house.”
― Agatha Christie, Nemesis

“Ships that pass in the night, and speak each other in passing; Only a signal shown and a distant voice in the darkness.”
― Agatha Christie, Nemesis